Despărțirea în silabe a cuvântului "caimacamului":
caimacamului = cai • ma • cá • mu • lui
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "caimacamului":CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.caimacám (caimacámi), s. m. – 1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam. – Der. caimacameasă, s. f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s. f. (guvernare).CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
caieţelului = ca-ie-ţé-lu-luicaii = cá-iicailor = cái-lorcaimac = cai-máccaimacam = cai-ma-cámcaimacam-aga = cai-ma-cám-a-gácaimacami = cai-ma-cámicaimacamii = cai-ma-cá-miicaimacamilor = cai-ma-cá-mi-lorcaimacamul = cai-ma-cá-mulcaimacamului = cai-ma-cá-mu-luicaimacul = cai-má-culcaimacului = cai-má-cu-luicaimacuri = cai-má-curicaimacurile = cai-má-cu-ri-lecaimacurilor = cai-má-cu-ri-lorcaiman = cai-máncaimani = cai-mánicaimanii = cai-má-niicaimanilor = cai-má-ni-lorcaimanul = cai-má-nul Cuvinte care au ultima silabă "lui":
baiului = bá-iu-luibanatului = ba-ná-tu-luibănatului = bă-ná-tu-luibiciului = bí-ciu-luibruftului = brúf-tu-lui (s.)burlui = bur-lúicangurului = cán-gu-ru-luicelui = cé-lui (pr/det.)condominiului = con-do-mí-niu-luicornul-dracului = cór-nul-drá-cu-luicreasta-cocoşului = creás-ta-co-có-şu-luicrucea-pământului = crú-cea-pă-mấn-tu-luicrucea-voinicului = crú-cea-voi-ní-cu-luidezvălui = dez-vắ-lui (v.prez.)dintele-calului = dín-te-le-cá-lu-luidintele-dracului = dín-te-le-drá-cu-luidoamna-codrului = doám-na-có-dru-luidumnealui = dum-nea-lúifierea-pamântului = fi-é-rea-pa-mấn-tu-luifloarea-paştelui = floá-rea-Páş-te-luigura-leului = gú-ra-lé-u-lui» vezi toate cuvintele
CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.
caimacám (caimacámi), s. m. – 1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam. – Der. caimacameasă, s. f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s. f. (guvernare).
CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam.
Cuvinte Vecine:
caieţelului = ca-ie-ţé-lu-lui
caii = cá-ii
cailor = cái-lor
caimac = cai-mác
caimacam = cai-ma-cám
caimacam-aga = cai-ma-cám-a-gá
caimacami = cai-ma-cámi
caimacamii = cai-ma-cá-mii
caimacamilor = cai-ma-cá-mi-lor
caimacamul = cai-ma-cá-mul
caimacamului = cai-ma-cá-mu-lui
caimacul = cai-má-cul
caimacului = cai-má-cu-lui
caimacuri = cai-má-curi
caimacurile = cai-má-cu-ri-le
caimacurilor = cai-má-cu-ri-lor
caiman = cai-mán
caimani = cai-máni
caimanii = cai-má-nii
caimanilor = cai-má-ni-lor
caimanul = cai-má-nul
Cuvinte care au ultima silabă "lui":
baiului = bá-iu-lui
banatului = ba-ná-tu-lui
bănatului = bă-ná-tu-lui
biciului = bí-ciu-lui
bruftului = brúf-tu-lui (s.)
burlui = bur-lúi
cangurului = cán-gu-ru-lui
celui = cé-lui (pr/det.)
condominiului = con-do-mí-niu-lui
cornul-dracului = cór-nul-drá-cu-lui
creasta-cocoşului = creás-ta-co-có-şu-lui
crucea-pământului = crú-cea-pă-mấn-tu-lui
crucea-voinicului = crú-cea-voi-ní-cu-lui
dezvălui = dez-vắ-lui (v.prez.)
dintele-calului = dín-te-le-cá-lu-lui
dintele-dracului = dín-te-le-drá-cu-lui
doamna-codrului = doám-na-có-dru-lui
dumnealui = dum-nea-lúi
fierea-pamântului = fi-é-rea-pa-mấn-tu-lui
floarea-paştelui = floá-rea-Páş-te-lui
gura-leului = gú-ra-lé-u-lui
» vezi toate cuvintele