Despărțirea în silabe a cuvântului "calaretului":
călăreţului = că • lă • ré • ţu • lui
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "calaretului":CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (Înv.) Călăraș (1). 2. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, s. m. și f. I. S. m. și f. Persoană care călărește. ♦ (Înv.) Călăraș. II. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la războiul de țesut; b) piesă mică de fir de platină, care se așază pe brațele unei balanțe analitice pentru a obține echilibrul; c) (la pl.) armături scurte într-o piesă de beton armat. – Lat. *caballaricius.călăréț adj. m., s. m., pl. călăréți; f. călăreáță, pl. călăréțe» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
călăreaţă = că-lă-reá-ţăcălăresc = că-lă-résccălăreşte = că-lă-réş-tecălăreşti = că-lă-réşticălăreţ = că-lă-réţcălăreţe = că-lă-ré-ţecălăreţi = că-lă-réţicălăreţii = că-lă-ré-ţiicălăreţilor = că-lă-ré-ţi-lorcălăreţul = că-lă-ré-ţulcălăreţului = că-lă-ré-ţu-luicălări = că-lă-rí (v.inf./v.perf.s.)călări = că-lắri (adj.)călăria = că-lă-rí-acălărie = că-lă-rí-ecălăriei = că-lă-rí-eicălării = că-lă-ríicălărim = că-lă-rímcălărime = că-lă-rí-mecălărimea = că-lă-rí-meacălărimi = că-lă-rími Cuvinte care au ultima silabă "lui":
baiului = bá-iu-luibanatului = ba-ná-tu-luibănatului = bă-ná-tu-luibiciului = bí-ciu-luibruftului = brúf-tu-lui (s.)burlui = bur-lúicangurului = cán-gu-ru-luicelui = cé-lui (pr/det.)condominiului = con-do-mí-niu-luicornul-dracului = cór-nul-drá-cu-luicreasta-cocoşului = creás-ta-co-có-şu-luicrucea-pământului = crú-cea-pă-mấn-tu-luicrucea-voinicului = crú-cea-voi-ní-cu-luidezvălui = dez-vắ-lui (v.prez.)dintele-calului = dín-te-le-cá-lu-luidintele-dracului = dín-te-le-drá-cu-luidoamna-codrului = doám-na-có-dru-luidumnealui = dum-nea-lúifierea-pamântului = fi-é-rea-pa-mấn-tu-luifloarea-paştelui = floá-rea-Páş-te-luigura-leului = gú-ra-lé-u-lui» vezi toate cuvintele
CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (Înv.) Călăraș (1). 2. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.
CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, s. m. și f. I. S. m. și f. Persoană care călărește. ♦ (Înv.) Călăraș. II. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la războiul de țesut; b) piesă mică de fir de platină, care se așază pe brațele unei balanțe analitice pentru a obține echilibrul; c) (la pl.) armături scurte într-o piesă de beton armat. – Lat. *caballaricius.
călăréț adj. m., s. m., pl. călăréți; f. călăreáță, pl. călăréțe
Cuvinte Vecine:
călăreaţă = că-lă-reá-ţă
călăresc = că-lă-résc
călăreşte = că-lă-réş-te
călăreşti = că-lă-réşti
călăreţ = că-lă-réţ
călăreţe = că-lă-ré-ţe
călăreţi = că-lă-réţi
călăreţii = că-lă-ré-ţii
călăreţilor = că-lă-ré-ţi-lor
călăreţul = că-lă-ré-ţul
călăreţului = că-lă-ré-ţu-lui
călări = că-lă-rí (v.inf./v.perf.s.)
călări = că-lắri (adj.)
călăria = că-lă-rí-a
călărie = că-lă-rí-e
călăriei = că-lă-rí-ei
călării = că-lă-ríi
călărim = că-lă-rím
călărime = că-lă-rí-me
călărimea = că-lă-rí-mea
călărimi = că-lă-rími
Cuvinte care au ultima silabă "lui":
baiului = bá-iu-lui
banatului = ba-ná-tu-lui
bănatului = bă-ná-tu-lui
biciului = bí-ciu-lui
bruftului = brúf-tu-lui (s.)
burlui = bur-lúi
cangurului = cán-gu-ru-lui
celui = cé-lui (pr/det.)
condominiului = con-do-mí-niu-lui
cornul-dracului = cór-nul-drá-cu-lui
creasta-cocoşului = creás-ta-co-có-şu-lui
crucea-pământului = crú-cea-pă-mấn-tu-lui
crucea-voinicului = crú-cea-voi-ní-cu-lui
dezvălui = dez-vắ-lui (v.prez.)
dintele-calului = dín-te-le-cá-lu-lui
dintele-dracului = dín-te-le-drá-cu-lui
doamna-codrului = doám-na-có-dru-lui
dumnealui = dum-nea-lúi
fierea-pamântului = fi-é-rea-pa-mấn-tu-lui
floarea-paştelui = floá-rea-Páş-te-lui
gura-leului = gú-ra-lé-u-lui
» vezi toate cuvintele