Despărțirea în silabe a cuvântului "calatorilor":
călătorilor = că • lă • tó • ri • lor
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "calatorilor":CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călătorește, care se află în călătorie. 2. Adj. (Despre popoare) Nomad. 3. Adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. Adj. Fig. Care trece repede; trecător, nestatornic. – Cale + suf. -ător.călătór (călătoáre), adj. – 1. Care călătorește. – 2. (S. m.) Vizitator. – 3. Mobil, nomad, migrator. Origine incertă. Este considerat în mod normal a fi der. de la cale „drum, stradă”; însă der. prezintă dificultăți. Suf. -tor se aplică de obicei der. verbali; și, pe de altă parte, nu poate da naștere la rîndul său la un der. verbal, ca a călători (verbi gracia, supărător este conceput numai ca un der. posterior de tipul *a supărători). Pușcariu 262 și DAR a încercat să evite dificultatea, presupunînd că termenul călător ar fi provenit din cale, precum alb. udhëtar „călător” de la udhë „drum”. La fel de justificat s-ar putea invoca lat. viator față de via. Totuși, trebuie să semnalăm posibilitatea ca legătura între cale și călător să fi fost stabilită a posteriori de imaginația populară. Călător ar putea fi un der. normal de la caballus sau, mai bine zis, de la o formă verbală der. de la acest cuvînt. Ideea de „călătorie” era strîns legată de cea de „a călări”, cf. germ. reisen și reiten. Dacă presupunem că lat. caballus a format aceeași der. ca equus, vb. *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvîntul călător „persoană care merge călare” și, mai tîrziu, „persoană care călătorește”. Der. călătoreț, adj. (care călătorește mult); călători, vb. (a fi călător, a fi pe drum; refl., a se duce; refl., a muri, a deceda); călătorie, s. f. (acțiunea de a călători); călătorit, adj. (care a călătorit mult).CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care călătorește, care e în călătorie. 2. (Despre popoare) Nomad. 3. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. Fig. Care trece repede; trecător. – Din cale + suf. -ător.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
călătoreşti = că-lă-to-réşticălători = că-lă-to-rí (v.inf./v.perf.s.)călători = că-lă-tóri (adj/s.)călătoria = că-lă-to-rí-acălătorie = că-lă-to-rí-ecălătoriei = că-lă-to-rí-eicălătorii = că-lă-to-ríi (s./v.perf.s.)călătorii = că-lă-tó-rii (10s.)călătoriile = că-lă-to-rí-i-lecălătoriilor = că-lă-to-rí-i-lorcălătorilor = că-lă-tó-ri-lorcălătorim = că-lă-to-rímcălătorind = că-lă-to-ríndcălătoriră = că-lă-to-rí-răcălătorirăm = că-lă-to-rí-rămcălătorirăţi = că-lă-to-rí-răţicălătorise = că-lă-to-rí-secălătorisem = că-lă-to-rí-semcălătoriseră = că-lă-to-rí-se-răcălătoriserăm = că-lă-to-rí-se-rămcălătoriserăţi = că-lă-to-rí-se-răţi Cuvinte care au ultima silabă "lor":
agfacolor = ag-fa-co-lórambelor = ám-be-lorbeneficiarilor = be-ne-fi-ci-á-ri-lorbicolor = bi-co-lórcailor = cái-lorcăilor = cắ-i-lorcambriolor = cam-bri-o-lórcascadelor = cas-cá-de-lorcelor = cé-lorcolor = co-lórcontratorpilor = con-tra-tor-pi-lórcontrolor = con-tro-lórcoordonatelor = co-or-do-ná-te-lorcoralilor = co-rá-li-lorcvadricolor = cva-dri-co-lórderulor = de-ru-lórdoamnelor = doám-ne-lordomnilor = dóm-ni-loremailor = e-mai-lórfolclor = folc-lór (struct.)gasparcolor = gas-par-co-lór» vezi toate cuvintele
CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călătorește, care se află în călătorie. 2. Adj. (Despre popoare) Nomad. 3. Adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. Adj. Fig. Care trece repede; trecător, nestatornic. – Cale + suf. -ător.
călătór (călătoáre), adj. – 1. Care călătorește. – 2. (S. m.) Vizitator. – 3. Mobil, nomad, migrator. Origine incertă. Este considerat în mod normal a fi der. de la cale „drum, stradă”; însă der. prezintă dificultăți. Suf. -tor se aplică de obicei der. verbali; și, pe de altă parte, nu poate da naștere la rîndul său la un der. verbal, ca a călători (verbi gracia, supărător este conceput numai ca un der. posterior de tipul *a supărători). Pușcariu 262 și DAR a încercat să evite dificultatea, presupunînd că termenul călător ar fi provenit din cale, precum alb. udhëtar „călător” de la udhë „drum”. La fel de justificat s-ar putea invoca lat. viator față de via. Totuși, trebuie să semnalăm posibilitatea ca legătura între cale și călător să fi fost stabilită a posteriori de imaginația populară. Călător ar putea fi un der. normal de la caballus sau, mai bine zis, de la o formă verbală der. de la acest cuvînt. Ideea de „călătorie” era strîns legată de cea de „a călări”, cf. germ. reisen și reiten. Dacă presupunem că lat. caballus a format aceeași der. ca equus, vb. *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvîntul călător „persoană care merge călare” și, mai tîrziu, „persoană care călătorește”. Der. călătoreț, adj. (care călătorește mult); călători, vb. (a fi călător, a fi pe drum; refl., a se duce; refl., a muri, a deceda); călătorie, s. f. (acțiunea de a călători); călătorit, adj. (care a călătorit mult).
CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care călătorește, care e în călătorie. 2. (Despre popoare) Nomad. 3. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. Fig. Care trece repede; trecător. – Din cale + suf. -ător.
Cuvinte Vecine:
călătoreşti = că-lă-to-réşti
călători = că-lă-to-rí (v.inf./v.perf.s.)
călători = că-lă-tóri (adj/s.)
călătoria = că-lă-to-rí-a
călătorie = că-lă-to-rí-e
călătoriei = că-lă-to-rí-ei
călătorii = că-lă-to-ríi (s./v.perf.s.)
călătorii = că-lă-tó-rii (10s.)
călătoriile = că-lă-to-rí-i-le
călătoriilor = că-lă-to-rí-i-lor
călătorilor = că-lă-tó-ri-lor
călătorim = că-lă-to-rím
călătorind = că-lă-to-rínd
călătoriră = că-lă-to-rí-ră
călătorirăm = că-lă-to-rí-răm
călătorirăţi = că-lă-to-rí-răţi
călătorise = că-lă-to-rí-se
călătorisem = că-lă-to-rí-sem
călătoriseră = că-lă-to-rí-se-ră
călătoriserăm = că-lă-to-rí-se-răm
călătoriserăţi = că-lă-to-rí-se-răţi
Cuvinte care au ultima silabă "lor":
agfacolor = ag-fa-co-lór
ambelor = ám-be-lor
beneficiarilor = be-ne-fi-ci-á-ri-lor
bicolor = bi-co-lór
cailor = cái-lor
căilor = cắ-i-lor
cambriolor = cam-bri-o-lór
cascadelor = cas-cá-de-lor
celor = cé-lor
color = co-lór
contratorpilor = con-tra-tor-pi-lór
controlor = con-tro-lór
coordonatelor = co-or-do-ná-te-lor
coralilor = co-rá-li-lor
cvadricolor = cva-dri-co-lór
derulor = de-ru-lór
doamnelor = doám-ne-lor
domnilor = dóm-ni-lor
emailor = e-mai-lór
folclor = folc-lór (struct.)
gasparcolor = gas-par-co-lór
» vezi toate cuvintele