Despărțirea în silabe a cuvântului "cartea":
cartea = cár • tea
cârtea = câr • teá
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "cartea":CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ◊ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ◊ Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = A pretinde ca ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ◊ Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Refăcut din cărți (pl. lui *cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din fr. carte.CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.cárte (cắrți), s. f. – 1. Scrisoare. – 2. Document, act scris. – 3. Scriere tipărită și legată, volum. – 4. Capitol, secțiune. – 5. Bucată de carton cu însemnări scrise sau tipărite. – 6. Listă de bucate, meniu. – 7. Instrucție, înțelepciune. – 8. Cărți de joc. – 9. La rumegătoare, foios, ghem. – Mr. carte, megl. carti „hîrtie”. Lat. charta „hîrtie, scrisoare” (Pușcariu 99; Candrea-Dens., 273; REW 1866; Philippide, II, 636; DAR); cf. alb. kartë „hîrtie”, it., prov., cat., sp., port. carta. Există mari divergențe cu privire la schimbările semantice și originea lor; cf. Capidan, Dacor., I, 335; Densusianu, GS, II, 14; Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVII, 3; Iordan, BF, VI, 150. Cf. cărturar. Der. cărtar, s. m. (Trans., jucător, trișor); cărticică, s. f. (broșură; pachet pentru hîrtie de țigări); cărțulie, s. f. (broșură; scrisoare, bilet; document, act). Din rom. provine bg. karticka „carte de vizită”.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cartatori = car-ta-tóricartatorii = car-ta-tó-riicartatorilor = car-ta-tó-ri-lorcartatorul = car-ta-tó-rulcartatorului = car-ta-tó-ru-luicartată = car-tá-tăcartau = car-táucartaşi = car-táşicartaţi = car-táţicarte = cár-tecartea = cár-teacartează = car-teá-zăcartel = car-télcartela = car-te-lá (v.inf./v.imperf.)cartela = car-té-la (s.)cartelai = car-te-láicartelam = car-te-lámcartelare = car-te-lá-recartelarea = car-te-lá-reacartelară = car-te-lá-răcartelarăm = car-te-lá-răm Cuvinte care au ultima silabă "tea":
abilitatea = a-bi-li-tá-teaactivitatea = ac-ti-vi-tá-teaantichitatea = an-ti-chi-tá-teaautoritatea = a-u-to-ri-tá-teabesactea = be-sac-teábraniştea = brá-niş-teabretea = bre-teábuftea = búf-teaburtea = búr-teabutea = bú-teacalitatea = ca-li-tá-teacantitatea = can-ti-tá-teacapabilitatea = ca-pa-bi-li-tá-teacapacitatea = ca-pa-ci-tá-teacartea = cár-teacârtea = câr-teácherestea = che-res-teáchiftea = chif-teáclefetea = cle-fe-teácomunitatea = co-mu-ni-tá-teacotea = co-teá» vezi toate cuvintele
CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ◊ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ◊ Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = A pretinde ca ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ◊ Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Refăcut din cărți (pl. lui *cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din fr. carte.
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.
cárte (cắrți), s. f. – 1. Scrisoare. – 2. Document, act scris. – 3. Scriere tipărită și legată, volum. – 4. Capitol, secțiune. – 5. Bucată de carton cu însemnări scrise sau tipărite. – 6. Listă de bucate, meniu. – 7. Instrucție, înțelepciune. – 8. Cărți de joc. – 9. La rumegătoare, foios, ghem. – Mr. carte, megl. carti „hîrtie”. Lat. charta „hîrtie, scrisoare” (Pușcariu 99; Candrea-Dens., 273; REW 1866; Philippide, II, 636; DAR); cf. alb. kartë „hîrtie”, it., prov., cat., sp., port. carta. Există mari divergențe cu privire la schimbările semantice și originea lor; cf. Capidan, Dacor., I, 335; Densusianu, GS, II, 14; Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVII, 3; Iordan, BF, VI, 150. Cf. cărturar. Der. cărtar, s. m. (Trans., jucător, trișor); cărticică, s. f. (broșură; pachet pentru hîrtie de țigări); cărțulie, s. f. (broșură; scrisoare, bilet; document, act). Din rom. provine bg. karticka „carte de vizită”.
Cuvinte Vecine:
cartatori = car-ta-tóri
cartatorii = car-ta-tó-rii
cartatorilor = car-ta-tó-ri-lor
cartatorul = car-ta-tó-rul
cartatorului = car-ta-tó-ru-lui
cartată = car-tá-tă
cartau = car-táu
cartaşi = car-táşi
cartaţi = car-táţi
carte = cár-te
cartea = cár-tea
cartează = car-teá-ză
cartel = car-tél
cartela = car-te-lá (v.inf./v.imperf.)
cartela = car-té-la (s.)
cartelai = car-te-lái
cartelam = car-te-lám
cartelare = car-te-lá-re
cartelarea = car-te-lá-rea
cartelară = car-te-lá-ră
cartelarăm = car-te-lá-răm
Cuvinte care au ultima silabă "tea":
abilitatea = a-bi-li-tá-tea
activitatea = ac-ti-vi-tá-tea
antichitatea = an-ti-chi-tá-tea
autoritatea = a-u-to-ri-tá-tea
besactea = be-sac-teá
braniştea = brá-niş-tea
bretea = bre-teá
buftea = búf-tea
burtea = búr-tea
butea = bú-tea
calitatea = ca-li-tá-tea
cantitatea = can-ti-tá-tea
capabilitatea = ca-pa-bi-li-tá-tea
capacitatea = ca-pa-ci-tá-tea
cartea = cár-tea
cârtea = câr-teá
cherestea = che-res-teá
chiftea = chif-teá
clefetea = cle-fe-teá
comunitatea = co-mu-ni-tá-tea
cotea = co-teá
» vezi toate cuvintele