Despărțirea în silabe a cuvântului "carti":
cârti = câr • tí
cărţi = cărţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "carti":CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ◊ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ◊ Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = A pretinde ca ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ◊ Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Refăcut din cărți (pl. lui *cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din fr. carte.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cârtească = câr-teás-căcârteau = câr-teáucârteaţi = câr-teáţicârteli = câr-télicârtelii = câr-té-liicârtelile = câr-té-li-lecârtelilor = câr-té-li-lorcârtesc = câr-tésccârteşte = câr-téş-tecârteşti = câr-téşticârti = câr-tícârtii = câr-tíicârtim = câr-tímcârtind = câr-tíndcârtire = câr-tí-recârtirea = câr-tí-reacârtiri = câr-tíricârtirii = câr-tí-riicârtirile = câr-tí-ri-lecârtirilor = câr-tí-ri-lorcârtiră = câr-tí-ră Cuvinte care au ultima silabă "ti" / "cărţi":
adăposti = a-dă-pos-tíagesti = a-ges-tíaminti = a-min-tíanosti = a-nos-tíaţinti = a-ţin-tíautolinişti = a-u-to-li-niş-tíbălti = băl-tíbleşti = bleş-tíboboti = bo-bo-tíbolti = bol-tíbonti = bon-tíborti = bor-tícafti = caf-tícârcoti = câr-co-tícârti = câr-tíchianti = chián-tichicoti = chi-co-tíchifti = chif-tíchioti = chi-o-tíchiti = chi-tíciocârti = cio-câr-tí» vezi toate cuvintele
CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ◊ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ◊ Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = A pretinde ca ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ◊ Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Refăcut din cărți (pl. lui *cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din fr. carte.
Cuvinte Vecine:
cârtească = câr-teás-că
cârteau = câr-teáu
cârteaţi = câr-teáţi
cârteli = câr-téli
cârtelii = câr-té-lii
cârtelile = câr-té-li-le
cârtelilor = câr-té-li-lor
cârtesc = câr-tésc
cârteşte = câr-téş-te
cârteşti = câr-téşti
cârti = câr-tí
cârtii = câr-tíi
cârtim = câr-tím
cârtind = câr-tínd
cârtire = câr-tí-re
cârtirea = câr-tí-rea
cârtiri = câr-tíri
cârtirii = câr-tí-rii
cârtirile = câr-tí-ri-le
cârtirilor = câr-tí-ri-lor
cârtiră = câr-tí-ră
Cuvinte care au ultima silabă "ti" / "cărţi":
adăposti = a-dă-pos-tí
agesti = a-ges-tí
aminti = a-min-tí
anosti = a-nos-tí
aţinti = a-ţin-tí
autolinişti = a-u-to-li-niş-tí
bălti = băl-tí
bleşti = bleş-tí
boboti = bo-bo-tí
bolti = bol-tí
bonti = bon-tí
borti = bor-tí
cafti = caf-tí
cârcoti = câr-co-tí
cârti = câr-tí
chianti = chián-ti
chicoti = chi-co-tí
chifti = chif-tí
chioti = chi-o-tí
chiti = chi-tí
ciocârti = cio-câr-tí
» vezi toate cuvintele