Despărțirea în silabe a cuvântului "cascau":
căscau = căs • cáu
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "cascau":CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ◊ Expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent. ◊ Compus: cască-gură s. m. = gură-cască. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (puțin); a se crăpa. – Lat. *cascare.căscá (cásc, căscát), vb. – 1. A deschide gura. – 2. A deschide mult (gura, ochii etc.). – 3. A deschide gura mare, trădînd oboseală, plictiseală, somn. – Mr. cascu, (hascu), megl. casc, (hasc). Lat. *cascare, din gr. χάσϰω (Candrea, Rom., XXXI, 304; Meyer, Alb. St., IV, 123; Pușcariu 306; Candrea-Dens., 282; REW 1733; DAR); cf. sard. kaskare (Wagner 111), it. cascaggine. Este cuvînt general folosit (ALR, I, 86 și II, 23). Var. din mr. și megl. provine direct din ngr. – Der. căscări, vb. (rar, a căsca 3); căscat, adj. (deschis, răscrăcănat; căscat, holbat); căscat, s. n. (faptul de a căsca); căscătură, s. f. (căscat); cascotă (var. cașcotă), s. f. (se spune atunci cînd nu există nimic de mîncare), formație umoristică, alcătuită cu ajutorul unui suf. care pare ngr.; căscăund, adj. (căscat, tont), formație curioasă, fără îndoială în loc de *căscăun, cu un suf. expresiv ca în bărzăun, gărgăun, și care se consideră nejustificat der. de la un lat. *cascabundus (Candrea, Rom., XXXI, 305; Tiktin; Pușcariu 307; Candrea-Dens., 283; REW 1732; Rosetti, I, 164).CASCĂ-GÚRĂ s. m. Gură-cască.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
căscaserăţi = căs-cá-se-răţicăscaseşi = căs-cá-seşicăscat = căs-cátcăscate = căs-cá-tecăscatul = căs-cá-tulcăscatului = căs-cá-tu-luicăscaturi = căs-cá-turicăscaturile = căs-cá-tu-ri-lecăscaturilor = căs-cá-tu-ri-lorcăscată = căs-cá-tăcăscau = căs-cáucăscaşi = căs-cáşicăscaţi = căs-cáţicăscioara = căs-cioá-racăscioare = căs-cioá-recăscioarei = căs-cioá-reicăscioarele = căs-cioá-re-lecăscioarelor = căs-cioá-re-lorcăscioară = căs-cioá-răcăscând = căs-cấndcăscă = căs-cắ
CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ◊ Expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent. ◊ Compus: cască-gură s. m. = gură-cască. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (puțin); a se crăpa. – Lat. *cascare.
căscá (cásc, căscát), vb. – 1. A deschide gura. – 2. A deschide mult (gura, ochii etc.). – 3. A deschide gura mare, trădînd oboseală, plictiseală, somn. – Mr. cascu, (hascu), megl. casc, (hasc). Lat. *cascare, din gr. χάσϰω (Candrea, Rom., XXXI, 304; Meyer, Alb. St., IV, 123; Pușcariu 306; Candrea-Dens., 282; REW 1733; DAR); cf. sard. kaskare (Wagner 111), it. cascaggine. Este cuvînt general folosit (ALR, I, 86 și II, 23). Var. din mr. și megl. provine direct din ngr. – Der. căscări, vb. (rar, a căsca 3); căscat, adj. (deschis, răscrăcănat; căscat, holbat); căscat, s. n. (faptul de a căsca); căscătură, s. f. (căscat); cascotă (var. cașcotă), s. f. (se spune atunci cînd nu există nimic de mîncare), formație umoristică, alcătuită cu ajutorul unui suf. care pare ngr.; căscăund, adj. (căscat, tont), formație curioasă, fără îndoială în loc de *căscăun, cu un suf. expresiv ca în bărzăun, gărgăun, și care se consideră nejustificat der. de la un lat. *cascabundus (Candrea, Rom., XXXI, 305; Tiktin; Pușcariu 307; Candrea-Dens., 283; REW 1732; Rosetti, I, 164).
CASCĂ-GÚRĂ s. m. Gură-cască.
Cuvinte Vecine:
căscaserăţi = căs-cá-se-răţi
căscaseşi = căs-cá-seşi
căscat = căs-cát
căscate = căs-cá-te
căscatul = căs-cá-tul
căscatului = căs-cá-tu-lui
căscaturi = căs-cá-turi
căscaturile = căs-cá-tu-ri-le
căscaturilor = căs-cá-tu-ri-lor
căscată = căs-cá-tă
căscau = căs-cáu
căscaşi = căs-cáşi
căscaţi = căs-cáţi
căscioara = căs-cioá-ra
căscioare = căs-cioá-re
căscioarei = căs-cioá-rei
căscioarele = căs-cioá-re-le
căscioarelor = căs-cioá-re-lor
căscioară = căs-cioá-ră
căscând = căs-cấnd
căscă = căs-cắ