Despărțirea în silabe a cuvântului "chifteau":
chifteau = chif • teáu
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "chifteau":CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.chiftí (-tesc, -ít), vb. – 1. A ieși la suprafață, a se ivi apa dintr-un pămînt excesiv de umed. – 2. A fierbe. Creație expresivă (DAR). Cihac, II, 258 încearcă să o explice prin piști. – Der. chifteală, s. f. (zgomotul mersului pe pămînt mlăștinos).CHIFTÍ, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A ieși (din pământ) în urma unei presiuni (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. – Onomatopee.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
chifla = chí-flachifle = chí-flechiflei = chí-fleichiflele = chí-fle-lechiflelor = chí-fle-lorchiflă = chí-flăchiftea = chif-teáchifteai = chif-teáichifteam = chif-teámchiftească = chif-teás-căchifteau = chif-teáuchifteaua = chif-teá-uachifteaţi = chif-teáţichiftele = chif-té-lechiftelei = chif-té-leichiftelele = chif-té-le-lechiftelelor = chif-té-le-lorchifteluţa = chif-te-lú-ţachifteluţe = chif-te-lú-ţechifteluţei = chif-te-lú-ţeichifteluţele = chif-te-lú-ţe-le
CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.
chiftí (-tesc, -ít), vb. – 1. A ieși la suprafață, a se ivi apa dintr-un pămînt excesiv de umed. – 2. A fierbe. Creație expresivă (DAR). Cihac, II, 258 încearcă să o explice prin piști. – Der. chifteală, s. f. (zgomotul mersului pe pămînt mlăștinos).
CHIFTÍ, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A ieși (din pământ) în urma unei presiuni (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. – Onomatopee.
Cuvinte Vecine:
chifla = chí-fla
chifle = chí-fle
chiflei = chí-flei
chiflele = chí-fle-le
chiflelor = chí-fle-lor
chiflă = chí-flă
chiftea = chif-teá
chifteai = chif-teái
chifteam = chif-teám
chiftească = chif-teás-că
chifteau = chif-teáu
chifteaua = chif-teá-ua
chifteaţi = chif-teáţi
chiftele = chif-té-le
chiftelei = chif-té-lei
chiftelele = chif-té-le-le
chiftelelor = chif-té-le-lor
chifteluţa = chif-te-lú-ţa
chifteluţe = chif-te-lú-ţe
chifteluţei = chif-te-lú-ţei
chifteluţele = chif-te-lú-ţe-le