Despărțirea în silabe a cuvântului "cirii":
cirii = cí • rii
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "cirii":CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr.CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].cír s. m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cireşii = ci-ré-şii (s.)cireşilor = ci-ré-şi-lorcireşiu = ci-re-şíucireşul = ci-ré-şulcireşului = ci-ré-şu-luiciri = ciricirifer = ci-ri-fércirifere = ci-ri-fé-reciriferi = ci-ri-fériciriferă = ci-ri-fé-răcirii = cí-riicirilor = cí-ri-lorcirip = ci-ripcirip-cirip = ci-rip-ci-rípciripea = ci-ri-peáciripeai = ci-ri-peáiciripeala = ci-ri-peá-laciripeală = ci-ri-peá-lăciripeam = ci-ri-peámciripească = ci-ri-peás-căciripeau = ci-ri-peáu Cuvinte care au ultima silabă "rii":
acătării = a-că-tắ-riiantimemorii = an-ti-me-mó-riiarmării = ar-mắ-riiarmoarii = ar-moa-ríibacterii = bac-té-riibestiarii = bes-ti-á-riibijuterii = bi-ju-te-ríicălării = că-lă-ríicălătorii = că-lă-to-ríi (s./v.perf.s.)călătorii = că-lă-tó-rii (10s.)capitularii = ca-pi-tu-lá-riicapitulării = ca-pi-tu-lắ-riicirii = cí-riicolindătorii = co-lin-dă-tó-riidarii = dá-riidării = dắ-riiferii = fe-ríiflorii = flo-ríi (adj.)florii = fló-rii (s.)furii = fú-riiinfuzorii = in-fu-zó-rii» vezi toate cuvintele
CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr.
CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].
cír s. m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat).
Cuvinte Vecine:
cireşii = ci-ré-şii (s.)
cireşilor = ci-ré-şi-lor
cireşiu = ci-re-şíu
cireşul = ci-ré-şul
cireşului = ci-ré-şu-lui
ciri = ciri
cirifer = ci-ri-fér
cirifere = ci-ri-fé-re
ciriferi = ci-ri-féri
ciriferă = ci-ri-fé-ră
cirii = cí-rii
cirilor = cí-ri-lor
cirip = ci-rip
cirip-cirip = ci-rip-ci-ríp
ciripea = ci-ri-peá
ciripeai = ci-ri-peái
ciripeala = ci-ri-peá-la
ciripeală = ci-ri-peá-lă
ciripeam = ci-ri-peám
ciripească = ci-ri-peás-că
ciripeau = ci-ri-peáu
Cuvinte care au ultima silabă "rii":
acătării = a-că-tắ-rii
antimemorii = an-ti-me-mó-rii
armării = ar-mắ-rii
armoarii = ar-moa-ríi
bacterii = bac-té-rii
bestiarii = bes-ti-á-rii
bijuterii = bi-ju-te-ríi
călării = că-lă-ríi
călătorii = că-lă-to-ríi (s./v.perf.s.)
călătorii = că-lă-tó-rii (10s.)
capitularii = ca-pi-tu-lá-rii
capitulării = ca-pi-tu-lắ-rii
cirii = cí-rii
colindătorii = co-lin-dă-tó-rii
darii = dá-rii
dării = dắ-rii
ferii = fe-ríi
florii = flo-ríi (adj.)
florii = fló-rii (s.)
furii = fú-rii
infuzorii = in-fu-zó-rii
» vezi toate cuvintele