Despărțirea în silabe a cuvântului "ciuleste":
ciuleşte = ciu • léş • te
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "ciuleste":CIULÍ, ciulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre animale) A ridica urechile ținându-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul). 2. Fig. (Despre oameni) A-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată. – Cf. scr. čuljiti.ciulí (-lésc, – ít), vb. – 1. A (se) ghemui, a (se) încolăci. – 2. Despre cai și animale în general, a ridica urechile ținîndu-le drept în sus. – 3. A-și încorda auzul. – 4. A tăia urechile. – 5. (Maram.) A rotunji extremitatea unui trunchi. – Mr. ciulescu, ciulire. Este var. redusă de la ciuciuli „a (se) ghemui”, cum demonstrează identitatea de sensuri. Pentru posibilitatea acestei reduceri, cf. ciuciulean, „zbîrciog, ciupercă”, cu var. ciulean. Autorilor DAR le-a scăpat probabil acestă explicație, în ciuda var. ciuciuli, ciuciula, ciucela, pe care le citează, deoarece dicționarele nu cunosc sensul 1, care este totuși curent de la Budai-Deleanu (lupul flămînd care sub deasă tufă ciulit pe pîntece zace) pînă la V. Voiculescu (l-am găsit dimineața ciulit lîngă un trunchi). Tot DAR cunoaște vb. ciuli, „a (se) ghemui” dar îl citează separat, ca var. de la aciua, ceea ce nu pare posibil. Sînt puțin probabile der. din sb. čuliti (Cihac, II, 58) sau din lat. *ciullire, gr. ϰυλλῶ „a răsuci” (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193). Der. ciul, adj. (cu urechile tăiate), mr. ciul, deverbal de la cuvîntul anterior, ca mototol de la mototoli. După altă opinie (Pascu, I, 193; Diculescu, 428; DAR; Pușcariu, Lr., 260), din gr. ϰύλλος „tăiat”. Este cuvînt care apare în bg. čul „cu urechie tăiate” sau „cu urechi mici”, sb. čule „cu urechi mici”,, mag. csul(y)a „cu urechile tăiate”, toate împrumuturi probabile din rom. (după Cihac, rom. ar proveni din sb.). Ciulei, s. m. (nume de cîine; Ceratocarpus arenaria); ciuliu, s. m. (ciot de creangă).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
ciuleandra = ciu-leán-draciulească = ciu-leás-căciuleau = ciu-leáuciuleaţi = ciu-leáţiciulei = ciu-léiciuleii = ciu-lé-iiciuleilor = ciu-lé-i-lorciuleiul = ci-u-lé-iulciuleiului = ci-u-lé-iu-luiciulesc = ciu-léscciuleşte = ciu-léş-teciuleşti = ciu-léşticiuli = ciu-lí (v.inf./v.perf.s.)ciuli = ciuli (adj.)ciulii = ciu-líiciulim = ciu-límciulin = ciu-línciulind = ciu-líndciulini = ciu-líniciulinii = ciu-lí-niiciulinilor = ciu-lí-ni-lor Cuvinte care au ultima silabă "te":
abate = a-bá-teabilitate = a-bi-li-tá-teabnormitate = ab-nor-mi-tá-teabsconsitate = ab-scon-si-tá-teabsoluitate = ab-so-lu-i-tá-teabsorbtivitate = ab-sor-bti-vi-tá-teabstractivitate = ab-strac-ti-vi-tá-teabsurditate = ab-sur-di-tá-teacante = a-cán-teacarinate = a-ca-ri-ná-teacceptabilitate = ac-cep-ta-bi-li-tá-teaccesibilitate = ac-ce-si-bi-li-tá-teaccidentalitate = ac-ci-den-ta-li-tá-teaccidente = ac-ci-dén-teaceste = a-cés-teachirofite = a-chi-ro-fí-teaciditate = a-ci-di-tá-teacidofite = a-ci-do-fí-teacotiledonate = a-co-ti-le-do-ná-teacraniate = a-cra-ni-á-teacrofite = a-cro-fí-te» vezi toate cuvintele
CIULÍ, ciulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre animale) A ridica urechile ținându-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul). 2. Fig. (Despre oameni) A-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată. – Cf. scr. čuljiti.
ciulí (-lésc, – ít), vb. – 1. A (se) ghemui, a (se) încolăci. – 2. Despre cai și animale în general, a ridica urechile ținîndu-le drept în sus. – 3. A-și încorda auzul. – 4. A tăia urechile. – 5. (Maram.) A rotunji extremitatea unui trunchi. – Mr. ciulescu, ciulire. Este var. redusă de la ciuciuli „a (se) ghemui”, cum demonstrează identitatea de sensuri. Pentru posibilitatea acestei reduceri, cf. ciuciulean, „zbîrciog, ciupercă”, cu var. ciulean. Autorilor DAR le-a scăpat probabil acestă explicație, în ciuda var. ciuciuli, ciuciula, ciucela, pe care le citează, deoarece dicționarele nu cunosc sensul 1, care este totuși curent de la Budai-Deleanu (lupul flămînd care sub deasă tufă ciulit pe pîntece zace) pînă la V. Voiculescu (l-am găsit dimineața ciulit lîngă un trunchi). Tot DAR cunoaște vb. ciuli, „a (se) ghemui” dar îl citează separat, ca var. de la aciua, ceea ce nu pare posibil. Sînt puțin probabile der. din sb. čuliti (Cihac, II, 58) sau din lat. *ciullire, gr. ϰυλλῶ „a răsuci” (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193). Der. ciul, adj. (cu urechile tăiate), mr. ciul, deverbal de la cuvîntul anterior, ca mototol de la mototoli. După altă opinie (Pascu, I, 193; Diculescu, 428; DAR; Pușcariu, Lr., 260), din gr. ϰύλλος „tăiat”. Este cuvînt care apare în bg. čul „cu urechie tăiate” sau „cu urechi mici”, sb. čule „cu urechi mici”,, mag. csul(y)a „cu urechile tăiate”, toate împrumuturi probabile din rom. (după Cihac, rom. ar proveni din sb.). Ciulei, s. m. (nume de cîine; Ceratocarpus arenaria); ciuliu, s. m. (ciot de creangă).
Cuvinte Vecine:
ciuleandra = ciu-leán-dra
ciulească = ciu-leás-că
ciuleau = ciu-leáu
ciuleaţi = ciu-leáţi
ciulei = ciu-léi
ciuleii = ciu-lé-ii
ciuleilor = ciu-lé-i-lor
ciuleiul = ci-u-lé-iul
ciuleiului = ci-u-lé-iu-lui
ciulesc = ciu-lésc
ciuleşte = ciu-léş-te
ciuleşti = ciu-léşti
ciuli = ciu-lí (v.inf./v.perf.s.)
ciuli = ciuli (adj.)
ciulii = ciu-líi
ciulim = ciu-lím
ciulin = ciu-lín
ciulind = ciu-línd
ciulini = ciu-líni
ciulinii = ciu-lí-nii
ciulinilor = ciu-lí-ni-lor
Cuvinte care au ultima silabă "te":
abate = a-bá-te
abilitate = a-bi-li-tá-te
abnormitate = ab-nor-mi-tá-te
absconsitate = ab-scon-si-tá-te
absoluitate = ab-so-lu-i-tá-te
absorbtivitate = ab-sor-bti-vi-tá-te
abstractivitate = ab-strac-ti-vi-tá-te
absurditate = ab-sur-di-tá-te
acante = a-cán-te
acarinate = a-ca-ri-ná-te
acceptabilitate = ac-cep-ta-bi-li-tá-te
accesibilitate = ac-ce-si-bi-li-tá-te
accidentalitate = ac-ci-den-ta-li-tá-te
accidente = ac-ci-dén-te
aceste = a-cés-te
achirofite = a-chi-ro-fí-te
aciditate = a-ci-di-tá-te
acidofite = a-ci-do-fí-te
acotiledonate = a-co-ti-le-do-ná-te
acraniate = a-cra-ni-á-te
acrofite = a-cro-fí-te
» vezi toate cuvintele