Despărțirea în silabe a cuvântului "clefairati":
clefăirăţi = cle • fă • í • răţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "clefairati":CLEFĂÍ, cléfăi, vb. IV. 1. A mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. Intranz. A deschide și a închide gura plescăind. ♦ Fig. A vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele. 3. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. – Formație onomatopeică.clefăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A mînca făcînd zgomot. – 2. A vorbi poticnit. – Var. clefeti. Creație expresivă, care coincide cu lat. vulg. clefare (H. Mihăescu, BF, III, 23), slov. klafati, germ. klaffen (Cihac, II, 61 și Conev 56 propun un etimon sl.). – Der. clefăit, s. n. (zgomot produs cînd se mănîncă urît); clefetitor, adj. (persoană care mănîncă cu greu).clefăí (a ~) (a clefăi) vb., ind. prez. 3 cléfăie, imperf. 3 sg. clefăiá; conj. prez. 3 să cléfăie» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
clefăiai = cle-fă-iáiclefăiam = cle-fă-iámclefăiau = cle-fă-iáuclefăiaţi = cle-fă-iáţiclefăie = clé-fă-ieclefăii = cle-fă-íiclefăim = cle-fă-ímclefăind = cle-fă-índclefăiră = cle-fă-í-răclefăirăm = cle-fă-í-rămclefăirăţi = cle-fă-í-răţiclefăise = cle-fă-í-seclefăisem = cle-fă-í-semclefăiseră = cle-fă-í-se-răclefăiserăm = cle-fă-í-se-rămclefăiserăţi = cle-fă-í-se-răţiclefăiseşi = cle-fă-í-seşiclefăit = cle-fă-ítclefăite = cle-fă-í-teclefăită = cle-fă-í-tăclefăişi = cle-fă-íşi
CLEFĂÍ, cléfăi, vb. IV. 1. A mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. Intranz. A deschide și a închide gura plescăind. ♦ Fig. A vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele. 3. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. – Formație onomatopeică.
clefăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A mînca făcînd zgomot. – 2. A vorbi poticnit. – Var. clefeti. Creație expresivă, care coincide cu lat. vulg. clefare (H. Mihăescu, BF, III, 23), slov. klafati, germ. klaffen (Cihac, II, 61 și Conev 56 propun un etimon sl.). – Der. clefăit, s. n. (zgomot produs cînd se mănîncă urît); clefetitor, adj. (persoană care mănîncă cu greu).
clefăí (a ~) (a clefăi) vb., ind. prez. 3 cléfăie, imperf. 3 sg. clefăiá; conj. prez. 3 să cléfăie
Cuvinte Vecine:
clefăiai = cle-fă-iái
clefăiam = cle-fă-iám
clefăiau = cle-fă-iáu
clefăiaţi = cle-fă-iáţi
clefăie = clé-fă-ie
clefăii = cle-fă-íi
clefăim = cle-fă-ím
clefăind = cle-fă-índ
clefăiră = cle-fă-í-ră
clefăirăm = cle-fă-í-răm
clefăirăţi = cle-fă-í-răţi
clefăise = cle-fă-í-se
clefăisem = cle-fă-í-sem
clefăiseră = cle-fă-í-se-ră
clefăiserăm = cle-fă-í-se-răm
clefăiserăţi = cle-fă-í-se-răţi
clefăiseşi = cle-fă-í-seşi
clefăit = cle-fă-ít
clefăite = cle-fă-í-te
clefăită = cle-fă-í-tă
clefăişi = cle-fă-íşi