Despărțirea în silabe a cuvântului "croisera":
croiseră = cro • í • se • ră
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "croisera":CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.croí (croiésc, croít), vb. – 1. A tăia. – 2. A tranșa. – 3. (Înv.) A face o incizie. – 4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. – 5. A confecționa, a face. – 6. A da o formă, a modela. – 7. A plănui, a proiecta. – 8. A medita, a reflecta. – 9. A inventa, a făuri. – 10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. – 11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. – 12. A deschide drum. – 13. A fugi, a scăpa. -Mr. cruescu, cruire, megl. cruiés, cruiri. Sl. kroiti, krajati „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); cf. bg. krojă, sb. krojiti, slov. krajati. – Der. croială, s. f. (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziție; tipar, model; minciună, înșelăciune; lovitură, palmă); croi, s. n. (croială), din bg., sb. kroj; croitură, s. f. (croială, confecționare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte); croitoare, s. f. (briceag de pantofar); croitor, s. m. (meseriaș care croiește și coase haine; înv., tăietor; insectă, Cerambys credo); croitoreasă, s. f. (meseriașă care croiește și coase haine); croitoriță, s. f. (Mold., Bucov., croitoreasă); croitori, vb. (a se ocupa cu croitoria); croitorie, s. f. (meseria croitorului); croitorit, s. n. (croitorie); croitoresc, adj. (de croitor); răscroi, vb. (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); răscroială, s. f. (acțiunea de a răscroi; decolteu).CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese care urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om cu bățul, cu biciul (facându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
croieşte = cro-iéş-tecroieşti = cro-iéşticroii = cro-íicroim = cro-ímcroind = cro-índcroiră = cro-í-răcroirăm = cro-í-rămcroirăţi = cro-í-răţicroise = cro-í-secroisem = cro-í-semcroiseră = cro-í-se-răcroiserăm = cro-í-se-rămcroiserăţi = cro-í-se-răţicroiseşi = cro-í-seşicroit = cro-ítcroite = cro-í-tecroitor = cro-i-tórcroitoreasa = cro-i-to-reá-sacroitoreasă = cro-i-to-reá-săcroitorese = cro-i-to-ré-secroitoresei = cro-i-to-ré-sei Cuvinte care au ultima silabă "ră":
abhoră = ab-ho-rắabjură = ab-ju-rắ (v.perf.s.)abjură = ab-jú-ră (v.prez.)acapară = a-ca-pa-rắacceleră = ac-ce-le-rắaceră = á-ce-răacetilură = a-ce-ti-lú-răacipensericultură = a-ci-pen-se-ri-cul-tú-răaciră = a-ci-rắ (v.perf.s.)aciră = a-cí-ră (v.prez.)acritură = a-cri-tú-răacroteră = a-cro-té-răacţionară = ac-ţi-o-ná-răacultură = a-cul-tu-rắacupresură = a-cu-pre-sú-răacupunctură = a-cu-punc-tú-răacvacultură = ac-va-cul-tú-răacvicultură = ac-vi-cul-tú-răadâncitură = a-dân-ci-tú-răaderă = a-de-rắ (v.perf.s.)aderă = a-dé-ră (v.prez.)» vezi toate cuvintele
CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
croí (croiésc, croít), vb. – 1. A tăia. – 2. A tranșa. – 3. (Înv.) A face o incizie. – 4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. – 5. A confecționa, a face. – 6. A da o formă, a modela. – 7. A plănui, a proiecta. – 8. A medita, a reflecta. – 9. A inventa, a făuri. – 10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. – 11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. – 12. A deschide drum. – 13. A fugi, a scăpa. -Mr. cruescu, cruire, megl. cruiés, cruiri. Sl. kroiti, krajati „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); cf. bg. krojă, sb. krojiti, slov. krajati. – Der. croială, s. f. (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziție; tipar, model; minciună, înșelăciune; lovitură, palmă); croi, s. n. (croială), din bg., sb. kroj; croitură, s. f. (croială, confecționare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte); croitoare, s. f. (briceag de pantofar); croitor, s. m. (meseriaș care croiește și coase haine; înv., tăietor; insectă, Cerambys credo); croitoreasă, s. f. (meseriașă care croiește și coase haine); croitoriță, s. f. (Mold., Bucov., croitoreasă); croitori, vb. (a se ocupa cu croitoria); croitorie, s. f. (meseria croitorului); croitorit, s. n. (croitorie); croitoresc, adj. (de croitor); răscroi, vb. (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); răscroială, s. f. (acțiunea de a răscroi; decolteu).
CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese care urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om cu bățul, cu biciul (facându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
Cuvinte Vecine:
croieşte = cro-iéş-te
croieşti = cro-iéşti
croii = cro-íi
croim = cro-ím
croind = cro-índ
croiră = cro-í-ră
croirăm = cro-í-răm
croirăţi = cro-í-răţi
croise = cro-í-se
croisem = cro-í-sem
croiseră = cro-í-se-ră
croiserăm = cro-í-se-răm
croiserăţi = cro-í-se-răţi
croiseşi = cro-í-seşi
croit = cro-ít
croite = cro-í-te
croitor = cro-i-tór
croitoreasa = cro-i-to-reá-sa
croitoreasă = cro-i-to-reá-să
croitorese = cro-i-to-ré-se
croitoresei = cro-i-to-ré-sei
Cuvinte care au ultima silabă "ră":
abhoră = ab-ho-rắ
abjură = ab-ju-rắ (v.perf.s.)
abjură = ab-jú-ră (v.prez.)
acapară = a-ca-pa-rắ
acceleră = ac-ce-le-rắ
aceră = á-ce-ră
acetilură = a-ce-ti-lú-ră
acipensericultură = a-ci-pen-se-ri-cul-tú-ră
aciră = a-ci-rắ (v.perf.s.)
aciră = a-cí-ră (v.prez.)
acritură = a-cri-tú-ră
acroteră = a-cro-té-ră
acţionară = ac-ţi-o-ná-ră
acultură = a-cul-tu-rắ
acupresură = a-cu-pre-sú-ră
acupunctură = a-cu-punc-tú-ră
acvacultură = ac-va-cul-tú-ră
acvicultură = ac-vi-cul-tú-ră
adâncitură = a-dân-ci-tú-ră
aderă = a-de-rắ (v.perf.s.)
aderă = a-dé-ră (v.prez.)
» vezi toate cuvintele