Despărțirea în silabe a cuvântului "curuti":
curuţi = cu • rúţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "curuti":CURÚȚI s. m. pl. 1. Nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.curúț, curúți, s.m. (înv.) țăranii conduși de Doja în luptele împotriva turcilor și nobililor; rebel, insurgent, revolutionar, lobonț.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
curul = cu-rúl (adj.)curul = cú-rul (s.)curule = cu-rú-lecuruli = cu-rúlicurului = cú-ru-luicurulă = cu-rú-lăcururi = cú-ruricururile = cú-ru-ri-lecururilor = cú-ru-ri-lorcuruţ = cu-rúţcuruţi = cu-rúţicuruţii = cu-rú-ţiicuruţilor = cu-rú-ţi-lorcuruţul = cu-rú-ţulcuruţului = cu-rú-ţu-luicurva = cúr-vacurvar = cur-várcurvari = cur-váricurvarii = cur-vá-riicurvarilor = cur-vá-ri-lorcurvarul = cur-vá-rul
CURÚȚI s. m. pl. 1. Nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.
curúț, curúți, s.m. (înv.) țăranii conduși de Doja în luptele împotriva turcilor și nobililor; rebel, insurgent, revolutionar, lobonț.
Cuvinte Vecine:
curul = cu-rúl (adj.)
curul = cú-rul (s.)
curule = cu-rú-le
curuli = cu-rúli
curului = cú-ru-lui
curulă = cu-rú-lă
cururi = cú-ruri
cururile = cú-ru-ri-le
cururilor = cú-ru-ri-lor
curuţ = cu-rúţ
curuţi = cu-rúţi
curuţii = cu-rú-ţii
curuţilor = cu-rú-ţi-lor
curuţul = cu-rú-ţul
curuţului = cu-rú-ţu-lui
curva = cúr-va
curvar = cur-vár
curvari = cur-vári
curvarii = cur-vá-rii
curvarilor = cur-vá-ri-lor
curvarul = cur-vá-rul