Despărțirea în silabe a cuvântului "dezgoleai":
dezgoleai = dez • go • leái
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "dezgoleai":DEZGOLÍ, dezgolésc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.dezgolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá; conj. prez. 3 să dezgoleáscăDEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a descoperi, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Refl. Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. (F i g.) Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
dezghiocării = dez-ghio-cắ-riidezghiocările = dez-ghio-cắ-ri-ledezghiocărilor = dez-ghio-cắ-ri-lordezghiocătoare = dez-ghio-că-toá-redezghiocătoarele = dez-ghio-că-toá-re-ledezghiocătoarelor = dez-ghio-că-toá-re-lordezghiocător = dez-ghio-că-tórdezghiocătorul = dez-ghio-că-tó-ruldezghiocătorului = dez-ghio-că-tó-ru-luidezgolea = dez-go-leádezgoleai = dez-go-leáidezgoleam = dez-go-leámdezgolească = dez-go-leás-cădezgoleau = dez-go-leáudezgoleaţi = dez-go-leáţidezgolesc = dez-go-léscdezgoleşte = dez-go-léş-tedezgoleşti = dez-go-léştidezgoli = dez-go-lídezgolii = dez-go-líidezgolim = dez-go-lím
DEZGOLÍ, dezgolésc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.
dezgolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá; conj. prez. 3 să dezgoleáscă
DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a descoperi, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Refl. Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. (F i g.) Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.
Cuvinte Vecine:
dezghiocării = dez-ghio-cắ-rii
dezghiocările = dez-ghio-cắ-ri-le
dezghiocărilor = dez-ghio-cắ-ri-lor
dezghiocătoare = dez-ghio-că-toá-re
dezghiocătoarele = dez-ghio-că-toá-re-le
dezghiocătoarelor = dez-ghio-că-toá-re-lor
dezghiocător = dez-ghio-că-tór
dezghiocătorul = dez-ghio-că-tó-rul
dezghiocătorului = dez-ghio-că-tó-ru-lui
dezgolea = dez-go-leá
dezgoleai = dez-go-leái
dezgoleam = dez-go-leám
dezgolească = dez-go-leás-că
dezgoleau = dez-go-leáu
dezgoleaţi = dez-go-leáţi
dezgolesc = dez-go-lésc
dezgoleşte = dez-go-léş-te
dezgoleşti = dez-go-léşti
dezgoli = dez-go-lí
dezgolii = dez-go-líi
dezgolim = dez-go-lím