Despărțirea în silabe a cuvântului "doua":
două = dó • uă
doua = dó • ua
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "doua":DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ◊ Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi. ◊ Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. – Lat. *dui, duae.DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cincilea = cín-ci-leacincea = cín-ceacincisprezece = cínci-spre-ze-cecincisprezecelea = cínci-spre-ze-ce-leacincisprezecea = cínci-spre-ze-ceacincizeci = cinci-zécicincizecilea = cinci-zé-ci-leacincizecea = cinci-zé-ceadintâi = din-tấidoi = doidouă = dó-uădoilea = dó-i-lea (tempo lent)doilea = dói-lea (tempo rapid)doua = dó-uadoisprezece = dóis-pre-ze-cedoisprezece = dói-spre-ze-ce (struct.)douăsprezece = dó-uăs-pre-ze-cedouăsprezece = dó-uă-spre-ze-ce (struct.)doisprezecelea = dóis-pre-ze-ce-leadoisprezecelea = dói-spre-ze-ce-lea (struct.)douăsprezecea = dó-uăs-pre-ze-cea Cuvinte care au ultima silabă "uă" / "ua":
cauă = cá-uădeşeuă = de-şe-uắdouă = dó-uăînşeuă = în-şe-uắnouă = nó-uănouă = nó-uăouă = o-uắ (v.perf.s.)ouă = ó-uă (s.)ouă = ó-uă (v.prez.)piuă = pi-uắ (v.perf.s.)piuă = pí-uă (s.)plouă = plo-uắ (v.perf.s.)plouă = pló-uă (v.prez.)preziuă = pre-zí-uărouă = ró-uăvouă = vó-uăziuă = zi-uă» vezi toate cuvintele
DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ◊ Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi. ◊ Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. – Lat. *dui, duae.
DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.
Cuvinte Vecine:
cincilea = cín-ci-lea
cincea = cín-cea
cincisprezece = cínci-spre-ze-ce
cincisprezecelea = cínci-spre-ze-ce-lea
cincisprezecea = cínci-spre-ze-cea
cincizeci = cinci-zéci
cincizecilea = cinci-zé-ci-lea
cincizecea = cinci-zé-cea
dintâi = din-tấi
doi = doi
două = dó-uă
doilea = dó-i-lea (tempo lent)
doilea = dói-lea (tempo rapid)
doua = dó-ua
doisprezece = dóis-pre-ze-ce
doisprezece = dói-spre-ze-ce (struct.)
douăsprezece = dó-uăs-pre-ze-ce
douăsprezece = dó-uă-spre-ze-ce (struct.)
doisprezecelea = dóis-pre-ze-ce-lea
doisprezecelea = dói-spre-ze-ce-lea (struct.)
douăsprezecea = dó-uăs-pre-ze-cea
Cuvinte care au ultima silabă "uă" / "ua":
cauă = cá-uă
deşeuă = de-şe-uắ
două = dó-uă
înşeuă = în-şe-uắ
nouă = nó-uă
nouă = nó-uă
ouă = o-uắ (v.perf.s.)
ouă = ó-uă (s.)
ouă = ó-uă (v.prez.)
piuă = pi-uắ (v.perf.s.)
piuă = pí-uă (s.)
plouă = plo-uắ (v.perf.s.)
plouă = pló-uă (v.prez.)
preziuă = pre-zí-uă
rouă = ró-uă
vouă = vó-uă
ziuă = zi-uă
» vezi toate cuvintele