Despărțirea în silabe a cuvântului "dovedeati":
dovedeaţi = do • ve • deáţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "dovedeati":DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. și refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. și intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon).dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn).dovedí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dovedésc, imperf. 3 sg. dovedeá; conj. prez. 3 să dovedeáscă» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
douăsprezecimile = do-uăs-pre-ze-cí-mi-ledouăsprezecimilor = do-uă-spre-ze-cí-mi-lor (struct.)douăsprezecimilor = do-uăs-pre-ze-cí-mi-lordovada = do-vá-dadovadă = do-vá-dădovedea = do-ve-deádovedeai = do-ve-deáidovedeam = do-ve-deámdovedească = do-ve-deás-cădovedeau = do-ve-deáudovedeaţi = do-ve-deáţidovedesc = do-ve-déscdovedeşte = do-ve-déş-tedovedeşti = do-ve-déştidovedi = do-ve-dídovedii = do-ve-díidovedim = do-ve-dímdovedind = do-ve-dínddovedire = do-ve-dí-redovedirea = do-ve-dí-readovediri = do-ve-díri
DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. și refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. și intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon).
dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn).
dovedí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dovedésc, imperf. 3 sg. dovedeá; conj. prez. 3 să dovedeáscă
Cuvinte Vecine:
douăsprezecimile = do-uăs-pre-ze-cí-mi-le
douăsprezecimilor = do-uă-spre-ze-cí-mi-lor (struct.)
douăsprezecimilor = do-uăs-pre-ze-cí-mi-lor
dovada = do-vá-da
dovadă = do-vá-dă
dovedea = do-ve-deá
dovedeai = do-ve-deái
dovedeam = do-ve-deám
dovedească = do-ve-deás-că
dovedeau = do-ve-deáu
dovedeaţi = do-ve-deáţi
dovedesc = do-ve-désc
dovedeşte = do-ve-déş-te
dovedeşti = do-ve-déşti
dovedi = do-ve-dí
dovedii = do-ve-díi
dovedim = do-ve-dím
dovedind = do-ve-dínd
dovedire = do-ve-dí-re
dovedirea = do-ve-dí-rea
dovediri = do-ve-díri