Despărțirea în silabe a cuvântului "dovedisesi":
dovediseşi = do • ve • dí • seşi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "dovedisesi":DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. și refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. și intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon).dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn).dovedí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dovedésc, imperf. 3 sg. dovedeá; conj. prez. 3 să dovedeáscă» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
dovediri = do-ve-díridovedirii = do-ve-dí-riidovediră = do-ve-dí-rădovedirăm = do-ve-dí-rămdovedirăţi = do-ve-dí-răţidovedise = do-ve-dí-sedovedisem = do-ve-dí-semdovediseră = do-ve-dí-se-rădovediserăm = do-ve-dí-se-rămdovediserăţi = do-ve-dí-se-răţidovediseşi = do-ve-dí-seşidovedit = do-ve-dítdovedite = do-ve-dí-tedoveditoare = do-ve-di-toá-redoveditor = do-ve-di-tórdoveditori = do-ve-di-tóridovedită = do-ve-dí-tădovedişi = do-ve-díşidovediţi = do-ve-díţidovezi = do-vézidovezii = do-vé-zii
DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. și refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. și intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon).
dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn).
dovedí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dovedésc, imperf. 3 sg. dovedeá; conj. prez. 3 să dovedeáscă
Cuvinte Vecine:
dovediri = do-ve-díri
dovedirii = do-ve-dí-rii
dovediră = do-ve-dí-ră
dovedirăm = do-ve-dí-răm
dovedirăţi = do-ve-dí-răţi
dovedise = do-ve-dí-se
dovedisem = do-ve-dí-sem
dovediseră = do-ve-dí-se-ră
dovediserăm = do-ve-dí-se-răm
dovediserăţi = do-ve-dí-se-răţi
dovediseşi = do-ve-dí-seşi
dovedit = do-ve-dít
dovedite = do-ve-dí-te
doveditoare = do-ve-di-toá-re
doveditor = do-ve-di-tór
doveditori = do-ve-di-tóri
dovedită = do-ve-dí-tă
dovedişi = do-ve-díşi
dovediţi = do-ve-díţi
dovezi = do-vézi
dovezii = do-vé-zii