Despărțirea în silabe a cuvântului "fenomenul":

FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène.

FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare].