fluierul despărțit în silabe; cum se desparte în silabe fluierul

Despărțirea în silabe a cuvântului "fluierul":

fluierul = flú  ie  rul

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "fluierul":

FLÚIER, fluiere, s. n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare. 3. (Tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete, făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi, întrebuințat mai ales pentru semnalizare. 4. Șuierătură, fluierătură. 5. (Pop.) Gambă; tibia. [Pr.: flu-ier] – Cf. alb. floere.
flúier s. n., pl. flúiere
FLÚIER, fluiere, s. n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri. Și vin păstori cu gluga albă, Din fluier povestindu-și dorul. GOGA, P. 16. Bodrîngă, un moșneag fără căpătîi... ne cînta din fluier. CREANGĂ, A. 82. Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ F i g. În liniștea măreață, departe, fluierele mierlelor cîntau de dragoste. SADOVEANU, o. I 309. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră. Paznicii întrebuințează fluiere pentru semnale. 3. (Tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete cînd se suflă în el un gaz sau abur și care se întrebuințează mai ales pentru semnalizare. V. sirenă. Fluier cu abur pentru locomotivă. 4. Șuierătură, fluierătură. Deodată s-aude un șuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte, și trenul se oprește pe loc. CARAGIALE, O. II 163. 5. (Anat.; mai ales determinat prin « al piciorului ») Cel mai mare dintre cele două oase de la piciorul omului sau al animalelor, care unește genunchiul cu glezna (v. t i b i a). – Variantă: (1, regional) flúieră (BENIUC, V. 151, RETEGANUL, P. II 35) s. f.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

fluiere = flú-ie-re
fluierele = flú-ie-re-le
fluierelor = flú-ie-re-lor
fluieri = flú-ieri
fluieriţa = flu-ie-rí-ţa
fluieriţe = flu-ie-rí-ţe
fluieriţei = flu-ie-rí-ţei
fluieriţele = flu-ie-rí-ţe-le
fluieriţelor = flu-ie-rí-ţe-lor
fluieriţă = flu-ie-rí-ţă
fluierul = flú-ie-rul
fluierului = flú-ie-ru-lui
fluierând = flu-ie-rấnd
fluieră = flu-ie-rắ (v.perf.s.)
fluieră = flú-ie-ră (v.prez.)
fluieră-vânt = flú-ie-ră-vấnt
fluierăm = flu-ie-rắm
fluierătoare = flu-ie-ră-toá-re
fluierătoarea = flu-ie-ră-toá-rea
fluierător = flu-ie-ră-tór
fluierători = flu-ie-ră-tóri

Cuvinte care au ultima silabă "rul":

adevărul = a-de-vắ-rul
aerul = á-e-rul
autorul = a-u-tó-rul
bărcarul = băr-cá-rul
birul = bí-rul
bouarul = bo-uá-rul
bucătarul = bu-că-tá-rul
bujorul = bu-jó-rul
cancerul = cán-ce-rul
conducătorul = con-du-că-tó-rul
cuptorul = cup-tó-rul
curul = cu-rúl (adj.)
curul = cú-rul (s.)
darul = dá-rul
dicţionarul = dic-ţi-o-ná-rul
dimprejurul = dim-pre-jú-rul
fluierul = flú-ie-rul
gerul = gé-rul
herul = he-rúl
ilustratorul = i-lus-tra-tó-rul
împrejurul = îm-pre-jú-rul
» vezi toate cuvintele
0.001s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite