Despărțirea în silabe a cuvântului "ghiuji":
ghiuji = ghiuji
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "ghiuji":GHIUJ, ghiuji, s. m. (Reg., fam. și peior.) Om bătrân (și ramolit, neputincios). – Cf. alb. gjysh „bunic”.ghiúj (ghiúji), s. m. – Bătrîn decrepit, ramolit. – Var. ghij, ghijan, ghijoi, ghijoc, bijog, bijoagă, ghijoagă. Probabil din sl. *gązĭ „creangă subțire”, cf. gînj. Semantismul se explică prin ideea de „îndoit, curbat”, cf. gînjia „a îndoi”, gînjui „a răsuci”; fonetismul pare a indica un împrumut de dată ulterioară lui gînj, cf. rus. guž „răchită”; dezvoltarea vocalică, așa ca în ghegă › ghioagă, ghin › ghionoi, chirăi › chiorăi, etc. Alb. ǵüš „bunic” (Meyer 143; Philippide, II, 714; DAR) provine din aceeași sursă, sau poate din rom. După părerea lui Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 1, este vorba de un dacic *ghiuga; după Popescu-Ciocănel, 31, ar trebui plecat de la per. ghauz „curtezană”, a cărui legătură nu se înțelege; iar după Lahovary 330, avem a face cu un cuvînt anterior indoeurop. Legătură cu hîj, s. m. (Mold., ghiuj), și vîj(oi), s. m. (Trans., ghiuj), nu este clară.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
ghismanului = ghis-má-nu-luighismană = ghis-má-năghiu = ghiughiuden = ghiu-dénghiudenul = ghiu-dé-nulghiudenului = ghiu-dé-nu-luighiudenuri = ghiu-dé-nurighiudenurile = ghiu-dé-nu-ri-leghiudenurilor = ghiu-dé-nu-ri-lorghiuj = ghiujghiuji = ghiujighiujii = ghíu-jiighiujilor = ghíu-ji-lorghiujul = ghíu-julghiujului = ghíu-ju-luighiul = ghiul (s.)ghiul = ghí-ul (s.)ghiulea = ghiu-leághiuleaua = ghiu-leá-uaghiulele = ghiu-lé-leghiulelei = ghiu-lé-lei
GHIUJ, ghiuji, s. m. (Reg., fam. și peior.) Om bătrân (și ramolit, neputincios). – Cf. alb. gjysh „bunic”.
ghiúj (ghiúji), s. m. – Bătrîn decrepit, ramolit. – Var. ghij, ghijan, ghijoi, ghijoc, bijog, bijoagă, ghijoagă. Probabil din sl. *gązĭ „creangă subțire”, cf. gînj. Semantismul se explică prin ideea de „îndoit, curbat”, cf. gînjia „a îndoi”, gînjui „a răsuci”; fonetismul pare a indica un împrumut de dată ulterioară lui gînj, cf. rus. guž „răchită”; dezvoltarea vocalică, așa ca în ghegă › ghioagă, ghin › ghionoi, chirăi › chiorăi, etc. Alb. ǵüš „bunic” (Meyer 143; Philippide, II, 714; DAR) provine din aceeași sursă, sau poate din rom. După părerea lui Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 1, este vorba de un dacic *ghiuga; după Popescu-Ciocănel, 31, ar trebui plecat de la per. ghauz „curtezană”, a cărui legătură nu se înțelege; iar după Lahovary 330, avem a face cu un cuvînt anterior indoeurop. Legătură cu hîj, s. m. (Mold., ghiuj), și vîj(oi), s. m. (Trans., ghiuj), nu este clară.
Cuvinte Vecine:
ghismanului = ghis-má-nu-lui
ghismană = ghis-má-nă
ghiu = ghiu
ghiuden = ghiu-dén
ghiudenul = ghiu-dé-nul
ghiudenului = ghiu-dé-nu-lui
ghiudenuri = ghiu-dé-nuri
ghiudenurile = ghiu-dé-nu-ri-le
ghiudenurilor = ghiu-dé-nu-ri-lor
ghiuj = ghiuj
ghiuji = ghiuji
ghiujii = ghíu-jii
ghiujilor = ghíu-ji-lor
ghiujul = ghíu-jul
ghiujului = ghíu-ju-lui
ghiul = ghiul (s.)
ghiul = ghí-ul (s.)
ghiulea = ghiu-leá
ghiuleaua = ghiu-leá-ua
ghiulele = ghiu-lé-le
ghiulelei = ghiu-lé-lei