Despărțirea în silabe a cuvântului "haznalei":

HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.

hazná (haznále), s. f. – 1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. haznă, megl. aznă. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Șeineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. haznë, sb. (h)azna, rus. hazná. – Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar.

hazná s. f., art. haznáua, g.-d. art. haználei; pl. haznále, art. haználele