Despărțirea în silabe a cuvântului "inconjurasesi":
înconjuraseşi = în • con • ju • rá • seşi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "inconjurasesi":ÎNCONJURÁ, încónjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. [Prez. ind. și; înconjór. – Var.: încunjurá vb. I] – În + conjura (înv. „a înconjura” < lat.).înconjurá (încónjur, înconjurát), vb. – 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. – 2. A împrejmui, a străjui. – 3. A asedia, a încercui. – 4. A evita, a eschiva. – 5. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Pușcariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, încunjura, var. destul de frecventă, a suferit o disimilație; cf. jur, împrejur. – Der. înconjurător, adj. (care înconjură); înconjurime, s. f. (împrejurime).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
înconjurare = în-con-ju-rá-reînconjurarea = în-con-ju-rá-reaînconjurară = în-con-ju-rá-răînconjurarăm = în-con-ju-rá-rămînconjurarăţi = în-con-ju-rá-răţiînconjurase = în-con-ju-rá-seînconjurasem = în-con-ju-rá-semînconjuraseră = în-con-ju-rá-se-răînconjuraserăm = în-con-ju-rá-se-rămînconjuraserăţi = în-con-ju-rá-se-răţiînconjuraseşi = în-con-ju-rá-seşiînconjurat = în-con-ju-rátînconjurate = în-con-ju-rá-teînconjurată = în-con-ju-rá-tăînconjurau = în-con-ju-ráuînconjuraşi = în-con-ju-ráşiînconjuraţi = în-con-ju-ráţiînconjure = în-cón-ju-reînconjuri = în-cón-juriînconjurul = în-cón-ju-rulînconjurului = în-cón-ju-ru-lui
ÎNCONJURÁ, încónjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. [Prez. ind. și; înconjór. – Var.: încunjurá vb. I] – În + conjura (înv. „a înconjura” < lat.).
înconjurá (încónjur, înconjurát), vb. – 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. – 2. A împrejmui, a străjui. – 3. A asedia, a încercui. – 4. A evita, a eschiva. – 5. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Pușcariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, încunjura, var. destul de frecventă, a suferit o disimilație; cf. jur, împrejur. – Der. înconjurător, adj. (care înconjură); înconjurime, s. f. (împrejurime).
Cuvinte Vecine:
înconjurare = în-con-ju-rá-re
înconjurarea = în-con-ju-rá-rea
înconjurară = în-con-ju-rá-ră
înconjurarăm = în-con-ju-rá-răm
înconjurarăţi = în-con-ju-rá-răţi
înconjurase = în-con-ju-rá-se
înconjurasem = în-con-ju-rá-sem
înconjuraseră = în-con-ju-rá-se-ră
înconjuraserăm = în-con-ju-rá-se-răm
înconjuraserăţi = în-con-ju-rá-se-răţi
înconjuraseşi = în-con-ju-rá-seşi
înconjurat = în-con-ju-rát
înconjurate = în-con-ju-rá-te
înconjurată = în-con-ju-rá-tă
înconjurau = în-con-ju-ráu
înconjuraşi = în-con-ju-ráşi
înconjuraţi = în-con-ju-ráţi
înconjure = în-cón-ju-re
înconjuri = în-cón-juri
înconjurul = în-cón-ju-rul
înconjurului = în-cón-ju-ru-lui