Despărțirea în silabe a cuvântului "indulgenta":
indulgentă = in • dul • gén • tă
indulgenţa = in • dul • gén • ţa
indulgenţă = in • dul • gén • ţă
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "indulgenta":INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
inductotermii = in-duc-to-ter-míiinducă = in-dú-căinducţia = in-dúc-ţi-ainducţie = in-dúc-ţi-einducţiei = in-dúc-ţi-eiinducţii = in-dúc-ţiiinducţiile = in-dúc-ţi-i-leinducţiilor = in-dúc-ţi-i-lorindulgent = in-dul-géntindulgente = in-dul-gén-teindulgentă = in-dul-gén-tăindulgenţa = in-dul-gén-ţaindulgenţe = in-dul-gén-ţeindulgenţei = in-dul-gén-ţeiindulgenţele = in-dul-gén-ţe-leindulgenţelor = in-dul-gén-ţe-lorindulgenţi = in-dul-génţiindulgenţă = in-dul-gén-ţăindult = in-dúltindultul = in-dúl-tulindultului = in-dúl-tu-lui Cuvinte care au ultima silabă "tă" / "ţa" / "ţă":
aberantă = a-be-rán-tăabilită = a-bi-li-tắablactă = a-blac-tắabsentă = ab-sen-tắ (v.perf.s.)absentă = ab-sén-tă (adj.)absolventă = ab-sol-vén-tăabstinentă = ab-sti-nén-tăabundentă = a-bun-dén-tăacantă = a-cán-tăacarinată = a-ca-ri-ná-tăacceptă = ac-cep-tắ (v.perf.s.)acceptă = ac-cép-tă (v.prez.)acceptantă = ac-cep-tán-tăaccidentă = ac-ci-den-tắaceastă = a-ceás-tăachită = a-chi-tắ (v.perf.s.)achită = a-chí-tă (v.prez.)acidorezistentă = a-ci-do-re-zis-tén-tăaclimată = a-cli-ma-tắacolită = a-co-lí-tăacontă = a-con-tắ» vezi toate cuvintele
INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.
Cuvinte Vecine:
inductotermii = in-duc-to-ter-míi
inducă = in-dú-că
inducţia = in-dúc-ţi-a
inducţie = in-dúc-ţi-e
inducţiei = in-dúc-ţi-ei
inducţii = in-dúc-ţii
inducţiile = in-dúc-ţi-i-le
inducţiilor = in-dúc-ţi-i-lor
indulgent = in-dul-gént
indulgente = in-dul-gén-te
indulgentă = in-dul-gén-tă
indulgenţa = in-dul-gén-ţa
indulgenţe = in-dul-gén-ţe
indulgenţei = in-dul-gén-ţei
indulgenţele = in-dul-gén-ţe-le
indulgenţelor = in-dul-gén-ţe-lor
indulgenţi = in-dul-génţi
indulgenţă = in-dul-gén-ţă
indult = in-dúlt
indultul = in-dúl-tul
indultului = in-dúl-tu-lui
Cuvinte care au ultima silabă "tă" / "ţa" / "ţă":
aberantă = a-be-rán-tă
abilită = a-bi-li-tắ
ablactă = a-blac-tắ
absentă = ab-sen-tắ (v.perf.s.)
absentă = ab-sén-tă (adj.)
absolventă = ab-sol-vén-tă
abstinentă = ab-sti-nén-tă
abundentă = a-bun-dén-tă
acantă = a-cán-tă
acarinată = a-ca-ri-ná-tă
acceptă = ac-cep-tắ (v.perf.s.)
acceptă = ac-cép-tă (v.prez.)
acceptantă = ac-cep-tán-tă
accidentă = ac-ci-den-tắ
această = a-ceás-tă
achită = a-chi-tắ (v.perf.s.)
achită = a-chí-tă (v.prez.)
acidorezistentă = a-ci-do-re-zis-tén-tă
aclimată = a-cli-ma-tắ
acolită = a-co-lí-tă
acontă = a-con-tắ
» vezi toate cuvintele