Despărțirea în silabe a cuvântului "mirosurile":
mirosurile = mi • ró • su • ri • le
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "mirosurile":MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv).1) míros (est) n., pl. urĭ, și mirós (vest) n., pl. urĭ și oase (subst. verbal d. a mirosi. V. mir 2). Sensațiune [!] plăcută (parfum, aromă, mireazmă [!]) saŭ neplăcută (putoare, duhoare) pe care unele emanațiunĭ o cauzează în nas: nervu olfactiv constată mirosu. Odorat, simțu pin [!] care constațĭ mirosu.MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. 1. Simț prin care organismul percepe proprietățile unor substanțe, venind în contact cu particulele volatile degajate de acestea; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, fler. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o degajă unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație olfactivă pe care o produce această emanație. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
mirosite = mi-ro-sí-temirositoare = mi-ro-si-toá-remirositor = mi-ro-si-tórmirositori = mi-ro-si-tórimirosită = mi-ro-sí-tămirosişi = mi-ro-síşimirosiţi = mi-ro-síţimirosul = mi-ró-sulmirosului = mi-ró-su-luimirosuri = mi-ró-surimirosurile = mi-ró-su-ri-lemirosurilor = mi-ró-su-ri-lormirozna = mi-róz-namirozne = mi-róz-nemiroznei = mi-róz-neimiroznele = mi-róz-ne-lemiroznelor = mi-róz-ne-lormiroznă = mi-róz-nămiroşi = mi-róşimirt = mirtmirtacee = mir-ta-cé-e Cuvinte care au ultima silabă "le":
acele = a-cé-le (det.)acele = á-ce-le (s.)acropole = a-cró-po-leadormiţele = a-dor-mi-ţé-leagale = a-gá-leagile = a-gí-leagonale = a-go-ná-leale = a-le (adj./det/pr.)ale = á-le (s./adj./det.)alivencile = a-li-vén-ci-lealunele = a-lu-né-le (s.)alunele = a-lú-ne-le (s.)amabile = a-má-bi-leamigdale = a-mig-dá-leanale = a-ná-leanimale = a-ni-má-leaproapele = a-proá-pe-leareale = a-re-á-leartiodactile = ar-ti-o-dac-tí-leautomobile = a-u-to-mo-bí-leautovehicule = a-u-to-ve-hí-cu-le» vezi toate cuvintele
MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv).
1) míros (est) n., pl. urĭ, și mirós (vest) n., pl. urĭ și oase (subst. verbal d. a mirosi. V. mir 2). Sensațiune [!] plăcută (parfum, aromă, mireazmă [!]) saŭ neplăcută (putoare, duhoare) pe care unele emanațiunĭ o cauzează în nas: nervu olfactiv constată mirosu. Odorat, simțu pin [!] care constațĭ mirosu.
MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. 1. Simț prin care organismul percepe proprietățile unor substanțe, venind în contact cu particulele volatile degajate de acestea; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, fler. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o degajă unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație olfactivă pe care o produce această emanație. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv).
Cuvinte Vecine:
mirosite = mi-ro-sí-te
mirositoare = mi-ro-si-toá-re
mirositor = mi-ro-si-tór
mirositori = mi-ro-si-tóri
mirosită = mi-ro-sí-tă
mirosişi = mi-ro-síşi
mirosiţi = mi-ro-síţi
mirosul = mi-ró-sul
mirosului = mi-ró-su-lui
mirosuri = mi-ró-suri
mirosurile = mi-ró-su-ri-le
mirosurilor = mi-ró-su-ri-lor
mirozna = mi-róz-na
mirozne = mi-róz-ne
miroznei = mi-róz-nei
miroznele = mi-róz-ne-le
miroznelor = mi-róz-ne-lor
miroznă = mi-róz-nă
miroşi = mi-róşi
mirt = mirt
mirtacee = mir-ta-cé-e
Cuvinte care au ultima silabă "le":
acele = a-cé-le (det.)
acele = á-ce-le (s.)
acropole = a-cró-po-le
adormiţele = a-dor-mi-ţé-le
agale = a-gá-le
agile = a-gí-le
agonale = a-go-ná-le
ale = a-le (adj./det/pr.)
ale = á-le (s./adj./det.)
alivencile = a-li-vén-ci-le
alunele = a-lu-né-le (s.)
alunele = a-lú-ne-le (s.)
amabile = a-má-bi-le
amigdale = a-mig-dá-le
anale = a-ná-le
animale = a-ni-má-le
aproapele = a-proá-pe-le
areale = a-re-á-le
artiodactile = ar-ti-o-dac-tí-le
automobile = a-u-to-mo-bí-le
autovehicule = a-u-to-ve-hí-cu-le
» vezi toate cuvintele