Despărțirea în silabe a cuvântului "multimii":
mulţimii = mul • ţí • mii
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "multimii":MULȚÍME, mulțimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populației; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + suf. -ime.mulțíme s. f., g.-d. art. mulțímii; pl. mulțímiMULȚÍME, mulțimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populației; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime (3) care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi (3) care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi (3) între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + suf. -ime.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
mulăm = mu-lắmmulări = mu-lắrimulării = mu-lắ-riimulările = mu-lắ-ri-lemulărilor = mu-lắ-ri-lormulţam = mul-ţámmulţi = mulţimulţime = mul-ţí-memulţimea = mul-ţí-meamulţimi = mul-ţímimulţimii = mul-ţí-miimulţimile = mul-ţí-mi-lemulţimilor = mul-ţí-mi-lormulţumea = mul-ţu-meámulţumeai = mul-ţu-meáimulţumeam = mul-ţu-meámmulţumească = mul-ţu-meás-cămulţumeau = mul-ţu-meáumulţumeaţi = mul-ţu-meáţimulţumesc = mul-ţu-méscmulţumeşte = mul-ţu-méş-te
MULȚÍME, mulțimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populației; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + suf. -ime.
mulțíme s. f., g.-d. art. mulțímii; pl. mulțími
MULȚÍME, mulțimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populației; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime (3) care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi (3) care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi (3) între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + suf. -ime.
Cuvinte Vecine:
mulăm = mu-lắm
mulări = mu-lắri
mulării = mu-lắ-rii
mulările = mu-lắ-ri-le
mulărilor = mu-lắ-ri-lor
mulţam = mul-ţám
mulţi = mulţi
mulţime = mul-ţí-me
mulţimea = mul-ţí-mea
mulţimi = mul-ţími
mulţimii = mul-ţí-mii
mulţimile = mul-ţí-mi-le
mulţimilor = mul-ţí-mi-lor
mulţumea = mul-ţu-meá
mulţumeai = mul-ţu-meái
mulţumeam = mul-ţu-meám
mulţumească = mul-ţu-meás-că
mulţumeau = mul-ţu-meáu
mulţumeaţi = mul-ţu-meáţi
mulţumesc = mul-ţu-mésc
mulţumeşte = mul-ţu-méş-te