Despărțirea în silabe a cuvântului "obicei":
obicei = o • bi • céi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "obicei":OBICÉI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț. ◊ Loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obișnuit, în genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obișnui. 2. Deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbrăca, rânduială, uz etc. comune unui popor sau unei comunități omenești; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială. 3. (Înv.) Lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție; cutumă. ◊ Obiceiul pământului = denumire specifică dată cutumei în țările românești în timpul orânduirii feudale. [Pl. și: obiceie] – Din bg. običaj.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
obezii = o-bé-ziiobezile = o-bé-zi-leobezilor = o-bé-zi-lorobezitate = o-be-zi-tá-teobezitatea = o-be-zi-tá-teaobezităţi = o-be-zi-tắţiobezităţii = o-be-zi-tắ-ţiiobeză = o-bé-zăobiala = o-biá-laobială = o-biá-lăobicei = o-bi-céiobiceiul = o-bi-cé-iulobiceiului = o-bi-cé-iu-luiobiceiuri = o-bi-cé-iuriobiceiurile = o-bi-cé-iu-ri-leobiceiurilor = o-bi-cé-iu-ri-lorobida = o-bí-daobide = o-bí-deobidea = o-bi-deáobideai = o-bi-deáiobideam = o-bi-deám Cuvinte care au ultima silabă "cei":
cei = ceicercei = cer-céigândăcei = gân-dă-céiobicei = o-bi-céipostelnicei = pos-tel-ni-céistolnicei = stol-ni-céi» vezi toate cuvintele
OBICÉI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț. ◊ Loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obișnuit, în genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obișnui. 2. Deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbrăca, rânduială, uz etc. comune unui popor sau unei comunități omenești; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială. 3. (Înv.) Lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție; cutumă. ◊ Obiceiul pământului = denumire specifică dată cutumei în țările românești în timpul orânduirii feudale. [Pl. și: obiceie] – Din bg. običaj.
Cuvinte Vecine:
obezii = o-bé-zii
obezile = o-bé-zi-le
obezilor = o-bé-zi-lor
obezitate = o-be-zi-tá-te
obezitatea = o-be-zi-tá-tea
obezităţi = o-be-zi-tắţi
obezităţii = o-be-zi-tắ-ţii
obeză = o-bé-ză
obiala = o-biá-la
obială = o-biá-lă
obicei = o-bi-céi
obiceiul = o-bi-cé-iul
obiceiului = o-bi-cé-iu-lui
obiceiuri = o-bi-cé-iuri
obiceiurile = o-bi-cé-iu-ri-le
obiceiurilor = o-bi-cé-iu-ri-lor
obida = o-bí-da
obide = o-bí-de
obidea = o-bi-deá
obideai = o-bi-deái
obideam = o-bi-deám
Cuvinte care au ultima silabă "cei":
cei = cei
cercei = cer-céi
gândăcei = gân-dă-céi
obicei = o-bi-céi
postelnicei = pos-tel-ni-céi
stolnicei = stol-ni-céi
» vezi toate cuvintele