Despărțirea în silabe a cuvântului "obiect":
obiect = o • biéct
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "obiect":OBIÉCT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra cărora acționează omul în cadrul procesului de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului. ◊ Loc. adj. și adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagații inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simțurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gândirea noastră. ♦ Conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie. 4. Scop, țintă, țel; obiectiv. 5. (Gram.; în sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.obiéct (obiécte), s. n. – Lucru. Lat. obiectum (sec. XIX). – Der. (din fr.) obiecta, vb.; obiectiv, s. n.; obiectiva, vb.; obiectivitate, s. f.; obiecți(un)e, s. f.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
obidit = o-bi-dítobidite = o-bi-dí-teobidită = o-bi-dí-tăobidişi = o-bi-díşiobidiţi = o-bi-díţiobidoase = o-bi-doá-seobidoasă = o-bi-doá-săobidos = o-bi-dósobidoşi = o-bi-dóşiobidă = o-bí-dăobiect = o-biéctobiecta = o-biec-táobiectai = o-biec-táiobiectam = o-biec-támobiectară = o-biec-tá-răobiectarăm = o-biec-tá-rămobiectarăţi = o-biec-tá-răţiobiectase = o-biec-tá-seobiectasem = o-biec-tá-semobiectaseră = o-biec-tá-se-răobiectaserăm = o-biec-tá-se-răm Cuvinte care au ultima silabă "ect":
microobiect = mi-cro-o-biéctobiect = o-biéct» vezi toate cuvintele
OBIÉCT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra cărora acționează omul în cadrul procesului de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului. ◊ Loc. adj. și adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagații inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simțurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gândirea noastră. ♦ Conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie. 4. Scop, țintă, țel; obiectiv. 5. (Gram.; în sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.
obiéct (obiécte), s. n. – Lucru. Lat. obiectum (sec. XIX). – Der. (din fr.) obiecta, vb.; obiectiv, s. n.; obiectiva, vb.; obiectivitate, s. f.; obiecți(un)e, s. f.
Cuvinte Vecine:
obidit = o-bi-dít
obidite = o-bi-dí-te
obidită = o-bi-dí-tă
obidişi = o-bi-díşi
obidiţi = o-bi-díţi
obidoase = o-bi-doá-se
obidoasă = o-bi-doá-să
obidos = o-bi-dós
obidoşi = o-bi-dóşi
obidă = o-bí-dă
obiect = o-biéct
obiecta = o-biec-tá
obiectai = o-biec-tái
obiectam = o-biec-tám
obiectară = o-biec-tá-ră
obiectarăm = o-biec-tá-răm
obiectarăţi = o-biec-tá-răţi
obiectase = o-biec-tá-se
obiectasem = o-biec-tá-sem
obiectaseră = o-biec-tá-se-ră
obiectaserăm = o-biec-tá-se-răm
Cuvinte care au ultima silabă "ect":
microobiect = mi-cro-o-biéct
obiect = o-biéct
» vezi toate cuvintele