Despărțirea în silabe a cuvântului "plecati":
plecaţi = ple • cáţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "plecati":PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ◊ Expr. (Tranz.) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor. ♦ Refl. A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina. ♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna. 2. Refl. (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune. ◊ Expr. A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin. II. Tranz. A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga. ♦ Refl. A ceda în fața unei forțe, a se supune. ♦ Refl. (Pop.) A se îndupleca; a se milostivi. III. Intranz. 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni. ♦ Spec. A porni într-o cursă sportivă. 2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească. – Lat. plicare.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
plecasem = ple-cá-semplecaseră = ple-cá-se-răplecaserăm = ple-cá-se-rămplecaserăţi = ple-cá-se-răţiplecaseşi = ple-cá-seşiplecat = ple-cátplecate = ple-cá-teplecată = ple-cá-tăplecau = ple-cáuplecaşi = ple-cáşiplecaţi = ple-cáţiplece = plé-cepleci = pleciplecopter = ple-co-pté-r (struct.)plecopter = ple-cop-térplecoptere = ple-co-pté-re (struct.)plecoptere = ple-cop-té-replecopterele = ple-co-pté-re-le (struct.)plecopterele = ple-cop-té-re-leplecopterelor = ple-co-pté-re-lor (struct.)plecopterelor = ple-cop-té-re-lor
PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ◊ Expr. (Tranz.) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor. ♦ Refl. A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina. ♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna. 2. Refl. (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune. ◊ Expr. A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin. II. Tranz. A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga. ♦ Refl. A ceda în fața unei forțe, a se supune. ♦ Refl. (Pop.) A se îndupleca; a se milostivi. III. Intranz. 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni. ♦ Spec. A porni într-o cursă sportivă. 2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească. – Lat. plicare.
Cuvinte Vecine:
plecasem = ple-cá-sem
plecaseră = ple-cá-se-ră
plecaserăm = ple-cá-se-răm
plecaserăţi = ple-cá-se-răţi
plecaseşi = ple-cá-seşi
plecat = ple-cát
plecate = ple-cá-te
plecată = ple-cá-tă
plecau = ple-cáu
plecaşi = ple-cáşi
plecaţi = ple-cáţi
plece = plé-ce
pleci = pleci
plecopter = ple-co-pté-r (struct.)
plecopter = ple-cop-tér
plecoptere = ple-co-pté-re (struct.)
plecoptere = ple-cop-té-re
plecopterele = ple-co-pté-re-le (struct.)
plecopterele = ple-cop-té-re-le
plecopterelor = ple-co-pté-re-lor (struct.)
plecopterelor = ple-cop-té-re-lor