Despărțirea în silabe a cuvântului "pocaii":
pocăii = po • că • íi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "pocaii":POCĂÍ, pocăiesc, vb. IV. Refl. 1. (În concepțiile religioase) A-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni. ♦ A manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele. 2. A deveni adept al anumitor secte religioase creștine. – Din sl. pokajati sen.pocăí, pócăi, vb. IV (înv.) a ciocăni.pocăí (pocăiésc, pocăít), vb. refl. – 1. A se căi, a face penitență. – 2. (Vb. activ) A duce la căință. Sl. pokajati (Miklosich, Slaw. Elem., 37). – Der. pocăință (var. înv. poca(i)anie, pocanie), s. f. (regret, căință).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
pocăiască = po-că-iás-căpocăiau = po-că-iáupocăiaţi = po-că-iáţipocăieli = po-că-iélipocăielii = po-că-ié-liipocăielile = po-că-ié-li-lepocăielilor = po-că-ié-li-lorpocăiesc = po-că-iéscpocăieşte = po-că-iéş-tepocăieşti = po-că-iéştipocăii = po-că-íipocăim = po-că-ímpocăind = po-că-índpocăinţa = po-că-ín-ţapocăinţe = po-că-ín-ţepocăinţei = po-că-ín-ţeipocăinţele = po-că-ín-ţe-lepocăinţelor = po-că-ín-ţe-lorpocăinţă = po-că-ín-ţăpocăire = po-că-í-repocăirea = po-că-í-rea Cuvinte care au ultima silabă "ii":
boii = bo-íi (v.perf.s.)boii = bó-ii (s.)iarba-găii = iár-ba-gắ-iiii = ii (interj.)iii = i-iilimba-oii = lím-ba-ó-iioii = ó-iipuii = pu-íi (v.perf.s.)puii = pú-ii (s.)ţâţa-oii = ţấ-ţa-ó-iiunghia-găii = ún-ghia-gắ-ii» vezi toate cuvintele
POCĂÍ, pocăiesc, vb. IV. Refl. 1. (În concepțiile religioase) A-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni. ♦ A manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele. 2. A deveni adept al anumitor secte religioase creștine. – Din sl. pokajati sen.
pocăí, pócăi, vb. IV (înv.) a ciocăni.
pocăí (pocăiésc, pocăít), vb. refl. – 1. A se căi, a face penitență. – 2. (Vb. activ) A duce la căință. Sl. pokajati (Miklosich, Slaw. Elem., 37). – Der. pocăință (var. înv. poca(i)anie, pocanie), s. f. (regret, căință).
Cuvinte Vecine:
pocăiască = po-că-iás-că
pocăiau = po-că-iáu
pocăiaţi = po-că-iáţi
pocăieli = po-că-iéli
pocăielii = po-că-ié-lii
pocăielile = po-că-ié-li-le
pocăielilor = po-că-ié-li-lor
pocăiesc = po-că-iésc
pocăieşte = po-că-iéş-te
pocăieşti = po-că-iéşti
pocăii = po-că-íi
pocăim = po-că-ím
pocăind = po-că-índ
pocăinţa = po-că-ín-ţa
pocăinţe = po-că-ín-ţe
pocăinţei = po-că-ín-ţei
pocăinţele = po-că-ín-ţe-le
pocăinţelor = po-că-ín-ţe-lor
pocăinţă = po-că-ín-ţă
pocăire = po-că-í-re
pocăirea = po-că-í-rea
Cuvinte care au ultima silabă "ii":
boii = bo-íi (v.perf.s.)
boii = bó-ii (s.)
iarba-găii = iár-ba-gắ-ii
ii = ii (interj.)
iii = i-ii
limba-oii = lím-ba-ó-ii
oii = ó-ii
puii = pu-íi (v.perf.s.)
puii = pú-ii (s.)
ţâţa-oii = ţấ-ţa-ó-ii
unghia-găii = ún-ghia-gắ-ii
» vezi toate cuvintele