Despărțirea în silabe a cuvântului "poleiati":
poleiaţi = po • le • iáţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "poleiati":POLÉI1, poleiuri, s. n. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ Fig. Strălucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv).POLEÍ2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.poléi1 s.m. (reg.) plantă asemănătoare cu busuiocul, ce crește prin luminișurile pădurii; busuiocul-cerbilor.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
polecilor = po-lé-ci-lorpolei = po-le-í (v.inf./v.perf.s.)polei = po-lé-i (s.)poleia = po-le-iápoleiai = po-le-iáipoleiala = po-le-iá-lapoleială = po-le-iá-lăpoleiam = po-le-iámpoleiască = po-le-iás-căpoleiau = po-le-iáupoleiaţi = po-le-iáţipoleieli = po-le-iélipoleielii = po-le-ié-liipoleielile = po-le-ié-li-lepoleielilor = po-le-ié-li-lorpoleier = po-le-iérpoleieri = po-le-iéripoleierii = po-le-ié-riipoleierilor = po-le-ié-ri-lorpoleierul = po-le-ié-rulpoleierului = po-le-ié-ru-lui
POLÉI1, poleiuri, s. n. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ Fig. Strălucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv).
POLEÍ2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
poléi1 s.m. (reg.) plantă asemănătoare cu busuiocul, ce crește prin luminișurile pădurii; busuiocul-cerbilor.
Cuvinte Vecine:
polecilor = po-lé-ci-lor
polei = po-le-í (v.inf./v.perf.s.)
polei = po-lé-i (s.)
poleia = po-le-iá
poleiai = po-le-iái
poleiala = po-le-iá-la
poleială = po-le-iá-lă
poleiam = po-le-iám
poleiască = po-le-iás-că
poleiau = po-le-iáu
poleiaţi = po-le-iáţi
poleieli = po-le-iéli
poleielii = po-le-ié-lii
poleielile = po-le-ié-li-le
poleielilor = po-le-ié-li-lor
poleier = po-le-iér
poleieri = po-le-iéri
poleierii = po-le-ié-rii
poleierilor = po-le-ié-ri-lor
poleierul = po-le-ié-rul
poleierului = po-le-ié-ru-lui