Despărțirea în silabe a cuvântului "punctare":

PUNCTÁ, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață. ♦ Fig. A scoate în evidență, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate. ♦ A obține puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură. – Din punct (după fr. poncteur).

PUNCTÁR, punctare, s. n. (Tehn.) Punctator. – Puncta + suf. -ar.

PUNCTÁRE, punctări, s. f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. – V. puncta.