Despărțirea în silabe a cuvântului "sovaire":

ȘOVĂÍRE, șovăiri, s. f. Faptul de a șovăi. ◊ Loc. adv. Fără șovăire = cu fermitate, cu hotărâre; dârz, neclintit. – V. șovăi.

ȘOVĂÍ, șóvăi, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. Fig. A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a căuta pretexte. 3. Fig. A oscila, a fluctua. [Prez. ind. și: șovăiesc] – Et. nec.