Despărțirea în silabe a cuvântului "stiintele":
ştiinţele = şti • ín • ţe • le
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "stiintele":ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science).búnă știínță (cu ~) (ști-in-) loc. adv.știínță (-țe), s. f. – 1. Cunoaștere. – 2. Cunoștință. Lat. scientia (Tiktin; lipsește în REW 7718a), cf. ști sau rezultatul intern de la ști, ca voință ‹ voi, năzuință ‹ năzui, etc. – Der. științific, adj., după fr. scientifique; științificește, adv. (din punct de vedere științific); neștiință, s. f. (ignoranță); neștiințific, adj. (fără metodă științifică); înștiința, vb. (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunța, a preveni; refl., înv., a lua cunoștință, a-și asuma); înștiințător, adj. (informator, anunțător).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
ştiftul = ştíf-tulştiftului = ştíf-tu-luiştifturi = ştíf-turiştifturile = ştíf-tu-ri-leştifturilor = ştíf-tu-ri-lorştii = şti-iştiind = şti-índştiinţa = şti-ín-ţaştiinţe = şti-ín-ţeştiinţei = şti-ín-ţeiştiinţele = şti-ín-ţe-leştiinţelor = şti-ín-ţe-lorştiinţific = şti-in-ţí-ficştiinţifice = şti-in-ţí-fi-ceştiinţificeşte = şti-in-ţi-fi-céş-teştiinţifici = şti-in-ţí-ficiştiinţifico-fantastic = şti-in-ţí-fi-co-fan-tás-ticştiinţifico-fantastice = şti-in-ţí-fi-co-fan-tás-ti-ceştiinţifico-fantastici = şti-in-ţí-fi-co-fan-tás-ticiştiinţifico-fantastică = şti-in-ţí-fi-co-fan-tás-ti-căştiinţifică = şti-in-ţí-fi-că Cuvinte care au ultima silabă "le":
acele = a-cé-le (det.)acele = á-ce-le (s.)acropole = a-cró-po-leadormiţele = a-dor-mi-ţé-leagale = a-gá-leagile = a-gí-leagonale = a-go-ná-leale = a-le (adj./det/pr.)ale = á-le (s./adj./det.)alivencile = a-li-vén-ci-lealunele = a-lu-né-le (s.)alunele = a-lú-ne-le (s.)amabile = a-má-bi-leamigdale = a-mig-dá-leanale = a-ná-leanimale = a-ni-má-leaproapele = a-proá-pe-leareale = a-re-á-leartiodactile = ar-ti-o-dac-tí-leautomobile = a-u-to-mo-bí-leautovehicule = a-u-to-ve-hí-cu-le» vezi toate cuvintele
ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science).
búnă știínță (cu ~) (ști-in-) loc. adv.
știínță (-țe), s. f. – 1. Cunoaștere. – 2. Cunoștință. Lat. scientia (Tiktin; lipsește în REW 7718a), cf. ști sau rezultatul intern de la ști, ca voință ‹ voi, năzuință ‹ năzui, etc. – Der. științific, adj., după fr. scientifique; științificește, adv. (din punct de vedere științific); neștiință, s. f. (ignoranță); neștiințific, adj. (fără metodă științifică); înștiința, vb. (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunța, a preveni; refl., înv., a lua cunoștință, a-și asuma); înștiințător, adj. (informator, anunțător).
Cuvinte Vecine:
ştiftul = ştíf-tul
ştiftului = ştíf-tu-lui
ştifturi = ştíf-turi
ştifturile = ştíf-tu-ri-le
ştifturilor = ştíf-tu-ri-lor
ştii = şti-i
ştiind = şti-índ
ştiinţa = şti-ín-ţa
ştiinţe = şti-ín-ţe
ştiinţei = şti-ín-ţei
ştiinţele = şti-ín-ţe-le
ştiinţelor = şti-ín-ţe-lor
ştiinţific = şti-in-ţí-fic
ştiinţifice = şti-in-ţí-fi-ce
ştiinţificeşte = şti-in-ţi-fi-céş-te
ştiinţifici = şti-in-ţí-fici
ştiinţifico-fantastic = şti-in-ţí-fi-co-fan-tás-tic
ştiinţifico-fantastice = şti-in-ţí-fi-co-fan-tás-ti-ce
ştiinţifico-fantastici = şti-in-ţí-fi-co-fan-tás-tici
ştiinţifico-fantastică = şti-in-ţí-fi-co-fan-tás-ti-că
ştiinţifică = şti-in-ţí-fi-că
Cuvinte care au ultima silabă "le":
acele = a-cé-le (det.)
acele = á-ce-le (s.)
acropole = a-cró-po-le
adormiţele = a-dor-mi-ţé-le
agale = a-gá-le
agile = a-gí-le
agonale = a-go-ná-le
ale = a-le (adj./det/pr.)
ale = á-le (s./adj./det.)
alivencile = a-li-vén-ci-le
alunele = a-lu-né-le (s.)
alunele = a-lú-ne-le (s.)
amabile = a-má-bi-le
amigdale = a-mig-dá-le
anale = a-ná-le
animale = a-ni-má-le
aproapele = a-proá-pe-le
areale = a-re-á-le
artiodactile = ar-ti-o-dac-tí-le
automobile = a-u-to-mo-bí-le
autovehicule = a-u-to-ve-hí-cu-le
» vezi toate cuvintele