Despărțirea în silabe a cuvântului "subiect":
subiect = su • biéct
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "subiect":SUBIÉCT, subiecte, s. n. 1. Totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc. ♦ Chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva. ♦ Cauză, pricină, motiv. 2. (Lingv.) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal. 3. Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. 4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat. 5. (Log.) Termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat. – Din lat. subjectum (cu unele sensuri după fr. sujet).subiéct (subiecte), s. n. – Temă, problemă. – Var. înv. sujet. Lat. subiectum (sec. XIX), var. din fr. sujet. – Der. din fr. subiectiv, adj.; subiectivitate, s. f.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
subictere = su-bíc-te-resubictere = sub-íc-te-re (struct.)subicterele = su-bíc-te-re-lesubicterele = sub-íc-te-re-le (struct.)subicterelor = su-bíc-te-re-lorsubicterelor = sub-íc-te-re-lor (struct.)subicterul = su-bíc-te-rulsubicterul = sub-íc-te-rul (struct.)subicterului = su-bíc-te-ru-luisubicterului = sub-íc-te-ru-lui (struct.)subiect = su-biéctsubiecte = su-biéc-tesubiectele = su-biéc-te-lesubiectelor = su-biéc-te-lorsubiectiv = su-biec-tívsubiectiva = su-biec-ti-vásubiectivai = su-biec-ti-váisubiectivam = su-biec-ti-vámsubiectivare = su-biec-ti-vá-resubiectivarea = su-biec-ti-vá-reasubiectivară = su-biec-ti-vá-ră Cuvinte care au ultima silabă "biect":
contrasubiect = con-tra-su-biéctsubiect = su-biéct» vezi toate cuvintele
SUBIÉCT, subiecte, s. n. 1. Totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc. ♦ Chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva. ♦ Cauză, pricină, motiv. 2. (Lingv.) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal. 3. Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. 4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat. 5. (Log.) Termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat. – Din lat. subjectum (cu unele sensuri după fr. sujet).
subiéct (subiecte), s. n. – Temă, problemă. – Var. înv. sujet. Lat. subiectum (sec. XIX), var. din fr. sujet. – Der. din fr. subiectiv, adj.; subiectivitate, s. f.
Cuvinte Vecine:
subictere = su-bíc-te-re
subictere = sub-íc-te-re (struct.)
subicterele = su-bíc-te-re-le
subicterele = sub-íc-te-re-le (struct.)
subicterelor = su-bíc-te-re-lor
subicterelor = sub-íc-te-re-lor (struct.)
subicterul = su-bíc-te-rul
subicterul = sub-íc-te-rul (struct.)
subicterului = su-bíc-te-ru-lui
subicterului = sub-íc-te-ru-lui (struct.)
subiect = su-biéct
subiecte = su-biéc-te
subiectele = su-biéc-te-le
subiectelor = su-biéc-te-lor
subiectiv = su-biec-tív
subiectiva = su-biec-ti-vá
subiectivai = su-biec-ti-vái
subiectivam = su-biec-ti-vám
subiectivare = su-biec-ti-vá-re
subiectivarea = su-biec-ti-vá-rea
subiectivară = su-biec-ti-vá-ră
Cuvinte care au ultima silabă "biect":
contrasubiect = con-tra-su-biéct
subiect = su-biéct
» vezi toate cuvintele