tesu despărțit în silabe; cum se desparte în silabe tesu

Despărțirea în silabe a cuvântului "tesu":

ţesu = ţe  sú

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "tesu":

ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
țése (țés, țésút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic).
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

ţestelor = ţés-te-lor
ţestoase = ţes-toá-se
ţestoasă = ţes-toá-să
ţestos = ţes-tós
ţestoşi = ţes-tóşi
ţestul = ţés-tul
ţestului = ţés-tu-lui
ţesturi = ţés-turi
ţesturile = ţés-tu-ri-le
ţesturilor = ţés-tu-ri-lor
ţesu = ţe-sú
ţesui = ţe-súi
ţesură = ţe-sú-ră
ţesurăm = ţe-sú-răm
ţesurăţi = ţe-sú-răţi
ţesuse = ţe-sú-se
ţesusem = ţe-sú-sem
ţesuseră = ţe-sú-se-ră
ţesuserăm = ţe-sú-se-răm
ţesuserăţi = ţe-sú-se-răţi
ţesuseşi = ţe-sú-seşi
0.001s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite