Despărțirea în silabe a cuvântului "tontul":
tontul = tón • tul
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "tontul":TONT, TOÁNTĂ, tonți, toante, adj., s. m. și f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [Var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – Cf. it., sp., port. tonto.tont (-oántă), adj. – Prost, nerod. – Var. tînt. Creație expresivă, cf. tîmp, it., sp., port. tonto, calabr. ntontu (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 636; REW 8988). – Der. tontălău (var. tăntălău, tontalan, tontolog, tontolete), s. m. (prost, nătîng, nepriceput); tonti, vb. (a prosti). Tontoroi, s. n. (țopăială) se bazează fără îndoială pe același sens, deși nu este atestat astfel, se folosește în expresia a juca tontoroiul „a țopăi ca un nebun”, var. țonțoroi (după Cihac, II, 534, de la țanțoș; după Scriban,din mag. tantorogni „a țopăi”). Torontoc, s. m. (Olt., prost) s-a format ca sărîntoc. Tut, s. m. (Munt., prost) pare a fi același cuvînt ca tont, cu pierderea nazalei, der. tută, s. f. (toantă); rătuti, vb. (a prosti, a zăpăci), pe care Scriban îl lega degeaba de mag. Ratoti ember „om din satul Ratot”; rătuteală, s. f. (zăpăceală; prostie); hututui, s. m. (Mold., zăpăcit); tutuială, s. f. (zăpăceală).tont adj. m., s. m., pl. tonți; adj. f., s. f. toántă, pl. toánte» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
tont = tonttontolete = ton-to-lé-tetontoletele = ton-to-lé-te-letontoletelui = ton-to-lé-te-luitontoleţi = ton-to-léţitontoleţii = ton-to-lé-ţiitontoleţilor = ton-to-lé-ţi-lortontoroi = ton-to-róitontoroiul = ton-to-rói-ultontoroiului = ton-to-rói-u-luitontul = tón-tultontule = tón-tu-letontului = tón-tu-luitontălăi = ton-tă-lắitontălăii = ton-tă-lắ-iitontălăilor = ton-tă-lắ-i-lortontălău = ton-tă-lắutontălăul = ton-tă-lắ-ultontălăului = ton-tă-lắ-u-luitonul = tó-nultonului = tó-nu-lui Cuvinte care au ultima silabă "tul":
accentul = ac-cén-tulacompaniamentul = a-com-pa-ni-a-mén-tulactul = ác-tulagentul = a-gén-tulalfabetul = al-fa-bé-tulalineatul = a-li-ne-á-tulaltul = ál-tulaspectul = as-péc-tulatributul = a-tri-bú-tulbăiatul = bă-iá-tulbărbatul = băr-bá-tulbâtul = bấ-tulbrevetul = bre-vé-tulbutul = bú-tulcaietul = ca-ié-tulcapătul = cá-pă-tulcapitul = ca-pí-tulcatul = cá-tulcâtul = cấ-tulclimatul = cli-má-tulcoeficientul = co-e-fi-ci-én-tul» vezi toate cuvintele
TONT, TOÁNTĂ, tonți, toante, adj., s. m. și f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [Var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – Cf. it., sp., port. tonto.
tont (-oántă), adj. – Prost, nerod. – Var. tînt. Creație expresivă, cf. tîmp, it., sp., port. tonto, calabr. ntontu (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 636; REW 8988). – Der. tontălău (var. tăntălău, tontalan, tontolog, tontolete), s. m. (prost, nătîng, nepriceput); tonti, vb. (a prosti). Tontoroi, s. n. (țopăială) se bazează fără îndoială pe același sens, deși nu este atestat astfel, se folosește în expresia a juca tontoroiul „a țopăi ca un nebun”, var. țonțoroi (după Cihac, II, 534, de la țanțoș; după Scriban,din mag. tantorogni „a țopăi”). Torontoc, s. m. (Olt., prost) s-a format ca sărîntoc. Tut, s. m. (Munt., prost) pare a fi același cuvînt ca tont, cu pierderea nazalei, der. tută, s. f. (toantă); rătuti, vb. (a prosti, a zăpăci), pe care Scriban îl lega degeaba de mag. Ratoti ember „om din satul Ratot”; rătuteală, s. f. (zăpăceală; prostie); hututui, s. m. (Mold., zăpăcit); tutuială, s. f. (zăpăceală).
tont adj. m., s. m., pl. tonți; adj. f., s. f. toántă, pl. toánte
Cuvinte Vecine:
tont = tont
tontolete = ton-to-lé-te
tontoletele = ton-to-lé-te-le
tontoletelui = ton-to-lé-te-lui
tontoleţi = ton-to-léţi
tontoleţii = ton-to-lé-ţii
tontoleţilor = ton-to-lé-ţi-lor
tontoroi = ton-to-rói
tontoroiul = ton-to-rói-ul
tontoroiului = ton-to-rói-u-lui
tontul = tón-tul
tontule = tón-tu-le
tontului = tón-tu-lui
tontălăi = ton-tă-lắi
tontălăii = ton-tă-lắ-ii
tontălăilor = ton-tă-lắ-i-lor
tontălău = ton-tă-lắu
tontălăul = ton-tă-lắ-ul
tontălăului = ton-tă-lắ-u-lui
tonul = tó-nul
tonului = tó-nu-lui
Cuvinte care au ultima silabă "tul":
accentul = ac-cén-tul
acompaniamentul = a-com-pa-ni-a-mén-tul
actul = ác-tul
agentul = a-gén-tul
alfabetul = al-fa-bé-tul
alineatul = a-li-ne-á-tul
altul = ál-tul
aspectul = as-péc-tul
atributul = a-tri-bú-tul
băiatul = bă-iá-tul
bărbatul = băr-bá-tul
bâtul = bấ-tul
brevetul = bre-vé-tul
butul = bú-tul
caietul = ca-ié-tul
capătul = cá-pă-tul
capitul = ca-pí-tul
catul = cá-tul
câtul = cấ-tul
climatul = cli-má-tul
coeficientul = co-e-fi-ci-én-tul
» vezi toate cuvintele