Despărțirea în silabe a cuvântului "vi":
vi = vi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "vi":VOI1 pron. pers. 2 pl. 1. (Înlocuiește numele persoanelor cărora li se adresează vorbitorul; la nominativ, are funcție de subiect, adesea marcând insistența asupra subiectului) Voi să mergeți, nu ei. 2. (La dativ, în formele vouă, vă, v-, vi, are valoare posesivă) Vouă vă place să călătoriți. ◊ (Cu valoare de pronume de politețe, ținând locul pers. 2 sg.) Domnule, vi se va comunica în scris. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La voi = la casa voastră; în țara voastră de baștină. ◊ (În dativ sau în acuzativ, în forma vi, cu valoare de pronume reflexiv) Mâncarea vi se va servi la 12. 3. (Cu valoare de dativ etic) Acuși vi-l trimit. 4. (La acuzativ, în formele vă, v-) Unde v-ați întâlnit? ◊ (Cu valoare de pronume de politețe, ținând locul pers. 2 sg.) Domnule președinte, vă rog, cerusem și eu cuvântul. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma voi) Eu vă am numai pe voi. 5. (La vocativ, de obicei însoțind alt vocativ) Voi, meșteri zidari. [Forme gramaticale: dat. vouă, vă, v-, vi; acuz. (pe) voi, vă] – Lat. vos.PER TÚ adv. (În expr.) A fi per tu cu cineva = a spune cuiva „tu” când i te adresezi, a tutui; a fi prieten apropiat al cuiva. – După germ. per du.TU pron. pers. 2 sg. 1. (Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul; cu funcție de subiect) Tu râzi. ♦ (Impersonal) Tu școală, tu studii, și el un golan. ◊ Expr. Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai aștepta să fie. 2. (La dativ, în formele ție, îți, ți, -ți, ți-) Nu ți-l dau. ◊ (Cu funcție de complement indirect, indicând posesiunea) Tacă-ți gura! ◊ (Cu funcție atributivă, indicând posesiunea) Ai să-ți vezi mama. ◊ (Impersonal) Ți-ai găsit! ◊ (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ, în formele te, -te, te-) Am de gând să te mărit. ◊ (Intră în compunerea unor verbe la diateza reflexivă) Unde te trezești? ◊ (Impersonal) Ia te uită la el! ◊ (Precedat de prepoziții, în forma tine) Am în tine toată nădejdea. 4. (La vocativ) Tu, cel care privești încoace! 5. (Urmat de „unul”, „una”, la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Tu unul nu știi. [Dat. ție, îți, ți, -ți, ți-; acuz. tine, te, -te, te-] – Lat. tu.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
veştejită = veş-te-jí-tăveştejişi = veş-te-jíşiveştejiţi = veş-te-jíţiveştele = véş-te-leveştelor = véş-te-lorveştezi = véş-teziveşti = veştiveştii = véş-tiiveştile = véş-ti-leveştilor = véş-ti-lorvi = vivia = vi-a (s.)via = vi-á (v.inf./v.imperf.)via = ví-a (s./prep.)viabil = vi-á-bilviabile = vi-á-bi-leviabili = vi-á-biliviabilitate = vi-a-bi-li-tá-teviabilitatea = vi-a-bi-li-tá-teaviabilităţi = vi-a-bi-li-tắţi Cuvinte care au ultima silabă "vi":
absolvi = ab-sol-ví (v.inf./v.perf.s.)aservi = a-ser-víautoservi = a-u-to-ser-víblagoslovi = bla-go-slo-ví (struct.)blagoslovi = bla-gos-lo-víbolnăvi = bol-nă-vícoşcovi = coş-co-ví (v.inf./v.perf.s.)deservi = de-ser-vídespotcovi = des-pot-co-vídezgovi = dez-go-vígâlcevi = gâl-ce-ví (v.inf./v.perf.s.)gângăvi = gân-gă-vígârbovi = gâr-bo-ví (v.inf./v.perf.s.)grozăvi = gro-ză-víîmbolnăvi = îm-bol-nă-víîmpotrivi = îm-po-tri-víînnărăvi = în-nă-ră-víisprăvi = is-pră-ví (v.inf./v.perf.s.)istovi = is-to-víivi = i-víizbăvi = iz-bă-ví (v.inf./v.perf.s.)» vezi toate cuvintele
VOI1 pron. pers. 2 pl. 1. (Înlocuiește numele persoanelor cărora li se adresează vorbitorul; la nominativ, are funcție de subiect, adesea marcând insistența asupra subiectului) Voi să mergeți, nu ei. 2. (La dativ, în formele vouă, vă, v-, vi, are valoare posesivă) Vouă vă place să călătoriți. ◊ (Cu valoare de pronume de politețe, ținând locul pers. 2 sg.) Domnule, vi se va comunica în scris. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La voi = la casa voastră; în țara voastră de baștină. ◊ (În dativ sau în acuzativ, în forma vi, cu valoare de pronume reflexiv) Mâncarea vi se va servi la 12. 3. (Cu valoare de dativ etic) Acuși vi-l trimit. 4. (La acuzativ, în formele vă, v-) Unde v-ați întâlnit? ◊ (Cu valoare de pronume de politețe, ținând locul pers. 2 sg.) Domnule președinte, vă rog, cerusem și eu cuvântul. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma voi) Eu vă am numai pe voi. 5. (La vocativ, de obicei însoțind alt vocativ) Voi, meșteri zidari. [Forme gramaticale: dat. vouă, vă, v-, vi; acuz. (pe) voi, vă] – Lat. vos.
PER TÚ adv. (În expr.) A fi per tu cu cineva = a spune cuiva „tu” când i te adresezi, a tutui; a fi prieten apropiat al cuiva. – După germ. per du.
TU pron. pers. 2 sg. 1. (Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul; cu funcție de subiect) Tu râzi. ♦ (Impersonal) Tu școală, tu studii, și el un golan. ◊ Expr. Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai aștepta să fie. 2. (La dativ, în formele ție, îți, ți, -ți, ți-) Nu ți-l dau. ◊ (Cu funcție de complement indirect, indicând posesiunea) Tacă-ți gura! ◊ (Cu funcție atributivă, indicând posesiunea) Ai să-ți vezi mama. ◊ (Impersonal) Ți-ai găsit! ◊ (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ, în formele te, -te, te-) Am de gând să te mărit. ◊ (Intră în compunerea unor verbe la diateza reflexivă) Unde te trezești? ◊ (Impersonal) Ia te uită la el! ◊ (Precedat de prepoziții, în forma tine) Am în tine toată nădejdea. 4. (La vocativ) Tu, cel care privești încoace! 5. (Urmat de „unul”, „una”, la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Tu unul nu știi. [Dat. ție, îți, ți, -ți, ți-; acuz. tine, te, -te, te-] – Lat. tu.
Cuvinte Vecine:
veştejită = veş-te-jí-tă
veştejişi = veş-te-jíşi
veştejiţi = veş-te-jíţi
veştele = véş-te-le
veştelor = véş-te-lor
veştezi = véş-tezi
veşti = veşti
veştii = véş-tii
veştile = véş-ti-le
veştilor = véş-ti-lor
vi = vi
via = vi-a (s.)
via = vi-á (v.inf./v.imperf.)
via = ví-a (s./prep.)
viabil = vi-á-bil
viabile = vi-á-bi-le
viabili = vi-á-bili
viabilitate = vi-a-bi-li-tá-te
viabilitatea = vi-a-bi-li-tá-tea
viabilităţi = vi-a-bi-li-tắţi
Cuvinte care au ultima silabă "vi":
absolvi = ab-sol-ví (v.inf./v.perf.s.)
aservi = a-ser-ví
autoservi = a-u-to-ser-ví
blagoslovi = bla-go-slo-ví (struct.)
blagoslovi = bla-gos-lo-ví
bolnăvi = bol-nă-ví
coşcovi = coş-co-ví (v.inf./v.perf.s.)
deservi = de-ser-ví
despotcovi = des-pot-co-ví
dezgovi = dez-go-ví
gâlcevi = gâl-ce-ví (v.inf./v.perf.s.)
gângăvi = gân-gă-ví
gârbovi = gâr-bo-ví (v.inf./v.perf.s.)
grozăvi = gro-ză-ví
îmbolnăvi = îm-bol-nă-ví
împotrivi = îm-po-tri-ví
înnărăvi = în-nă-ră-ví
isprăvi = is-pră-ví (v.inf./v.perf.s.)
istovi = is-to-ví
ivi = i-ví
izbăvi = iz-bă-ví (v.inf./v.perf.s.)
» vezi toate cuvintele