Despărțirea în silabe a cuvântului "aureau":

aureau = a • u • reáu

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "aureau":

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

AURI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la ) aur”, „de aur”, „ca aurul”. [Pron. a-u-. / < fr., it. auri-, cf. lat. aurum – aur].

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur.

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

aurari = a-u-rári

aurarii = a-u-rá-rii

aurarilor = a-u-rá-ri-lor

aurarul = a-u-rá-rul

aurarului = a-u-rá-ru-lui

aure = á-u-re

aurea = a-u-reá

aureai = a-u-reái

auream = a-u-reám

aurească = a-u-reás-că

aureau = a-u-reáu

aureaţi = a-u-reáţi

aurei = a-u-réi (adj.)

aurei = á-u-rei (s.)

aurel = a-u-rél

aurele = a-u-ré-le (adj.)

aurele = á-u-re-le (s.)

aurelor = á-u-re-lor

aureola = a-u-re-o-lá (v.inf./v.imperf.)

aureola = a-u-re-ó-la (s.)

aureolai = a-u-re-o-lái