Despărțirea în silabe a cuvântului "ademeniseram":
ademeniserăm = a • de • me • ní • se • răm
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "ademeniseram":ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Cf. magh. adomány.ademení (ademenésc, ademenít), vb. – 1. A înșela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. ♦ A seduce. 2. Refl. (Rar) A se liniști pe sine însuși; a se amăgi, a se înșela. 3. Refl. (Rar) A se încânta, a se minuna. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Comp. magh. adomány.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
ademeniri = a-de-me-níriademenirii = a-de-me-ní-riiademenirile = a-de-me-ní-ri-leademenirilor = a-de-me-ní-ri-lorademeniră = a-de-me-ní-răademenirăm = a-de-me-ní-rămademenirăţi = a-de-me-ní-răţiademenise = a-de-me-ní-seademenisem = a-de-me-ní-semademeniseră = a-de-me-ní-se-răademeniserăm = a-de-me-ní-se-rămademeniserăţi = a-de-me-ní-se-răţiademeniseşi = a-de-me-ní-seşiademenit = a-de-me-nítademenite = a-de-me-ní-teademenitoare = a-de-me-ni-toá-reademenitor = a-de-me-ni-tórademenitori = a-de-me-ni-tóriademenită = a-de-me-ní-tăademenişi = a-de-me-níşiademeniţi = a-de-me-níţi
ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Cf. magh. adomány.
ademení (ademenésc, ademenít), vb. – 1. A înșela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).
ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. ♦ A seduce. 2. Refl. (Rar) A se liniști pe sine însuși; a se amăgi, a se înșela. 3. Refl. (Rar) A se încânta, a se minuna. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Comp. magh. adomány.
Cuvinte Vecine:
ademeniri = a-de-me-níri
ademenirii = a-de-me-ní-rii
ademenirile = a-de-me-ní-ri-le
ademenirilor = a-de-me-ní-ri-lor
ademeniră = a-de-me-ní-ră
ademenirăm = a-de-me-ní-răm
ademenirăţi = a-de-me-ní-răţi
ademenise = a-de-me-ní-se
ademenisem = a-de-me-ní-sem
ademeniseră = a-de-me-ní-se-ră
ademeniserăm = a-de-me-ní-se-răm
ademeniserăţi = a-de-me-ní-se-răţi
ademeniseşi = a-de-me-ní-seşi
ademenit = a-de-me-nít
ademenite = a-de-me-ní-te
ademenitoare = a-de-me-ni-toá-re
ademenitor = a-de-me-ni-tór
ademenitori = a-de-me-ni-tóri
ademenită = a-de-me-ní-tă
ademenişi = a-de-me-níşi
ademeniţi = a-de-me-níţi