Despărțirea în silabe a cuvântului "captuseati":
căptuşeaţi = căp • tu • şeáţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "captuseati":CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase o căptușeală la o haină; a dubla o haină. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe din afară, cu un strat de protecție, de izolare etc. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. Două trenuri căptușite cu infanterie (CAMILAR). 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! (CREANGĂ). ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! (ALECSANDRI). – Din căptuh (înv.) „căptușeală” (< germ. *Kapptuch „învelitoare”).căptușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușésc, imperf. 3 sg. căptușeá; conj. prez. 3 să căptușeáscă» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
căprării = că-pră-ríicăprăriile = că-pră-rí-i-lecăprăriilor = că-pră-rí-i-lorcăptuşea = căp-tu-şeácăptuşeai = căp-tu-şeáicăptuşeala = căp-tu-şeá-lacăptuşeală = căp-tu-şeá-lăcăptuşeam = căp-tu-şeámcăptuşească = căp-tu-şeás-căcăptuşeau = căp-tu-şeáucăptuşeaţi = căp-tu-şeáţicăptuşeli = căp-tu-şélicăptuşelii = căp-tu-şé-liicăptuşelile = căp-tu-şé-li-lecăptuşelilor = căp-tu-şé-li-lorcăptuşesc = căp-tu-şésccăptuşeşte = căp-tu-şéş-tecăptuşeşti = căp-tu-şéşticăptuşi = căp-tu-şícăptuşii = căp-tu-şíicăptuşim = căp-tu-şím
CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).
CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase o căptușeală la o haină; a dubla o haină. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe din afară, cu un strat de protecție, de izolare etc. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. Două trenuri căptușite cu infanterie (CAMILAR). 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! (CREANGĂ). ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! (ALECSANDRI). – Din căptuh (înv.) „căptușeală” (< germ. *Kapptuch „învelitoare”).
căptușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușésc, imperf. 3 sg. căptușeá; conj. prez. 3 să căptușeáscă
Cuvinte Vecine:
căprării = că-pră-ríi
căprăriile = că-pră-rí-i-le
căprăriilor = că-pră-rí-i-lor
căptuşea = căp-tu-şeá
căptuşeai = căp-tu-şeái
căptuşeala = căp-tu-şeá-la
căptuşeală = căp-tu-şeá-lă
căptuşeam = căp-tu-şeám
căptuşească = căp-tu-şeás-că
căptuşeau = căp-tu-şeáu
căptuşeaţi = căp-tu-şeáţi
căptuşeli = căp-tu-şéli
căptuşelii = căp-tu-şé-lii
căptuşelile = căp-tu-şé-li-le
căptuşelilor = căp-tu-şé-li-lor
căptuşesc = căp-tu-şésc
căptuşeşte = căp-tu-şéş-te
căptuşeşti = căp-tu-şéşti
căptuşi = căp-tu-şí
căptuşii = căp-tu-şíi
căptuşim = căp-tu-şím