Despărțirea în silabe a cuvântului "laudau":
lăudau = lă • u • dáu
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "laudau":LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: -lă-u-] – Din lat. laudare.lăudá (láud, lăudát), vb. – 1. A elogia, a admira. – 2. (Refl.) A se făli. – 3. (Refl.) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. Lat. laudāre (Pușcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. lëvdoń (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. – Der. laudă, s. f. (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; lăudoare, s. f. (înv., elogiu, laudă), din lat. pop. laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, s. f. (înv., îngîmfare); lăudăroș(en)ie, s. f. (îngîmfare); lăudăciune, s. f. (înv., elogiu), din lat. laudatiōnem; lăudător (var. înv. lăudătoriu), adj. (elogios), din lat. laudatōrius (REW 4939); lăudăros (var. Banat lăuduros), adj. (îngîmfat); lăudabil, adj., după it. laudabile; prealăuda, vb. (înv., a se lăuda), după sl. pohvaliti.lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-)» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
lăudarăţi = lă-u-dá-răţilăudase = lă-u-dá-selăudasem = lă-u-dá-semlăudaseră = lă-u-dá-se-rălăudaserăm = lă-u-dá-se-rămlăudaserăţi = lă-u-dá-se-răţilăudaseşi = lă-u-dá-seşilăudat = lă-u-dátlăudate = lă-u-dá-telăudată = lă-u-dá-tălăudau = lă-u-dáulăudaşi = lă-u-dáşilăudaţi = lă-u-dáţilăudând = lă-u-dấndlăudă = lă-u-dắlăudăcioase = lă-u-dă-cioá-selăudăcioasă = lă-u-dă-cioá-sălăudăcios = lă-u-dă-cióslăudăcioşi = lă-u-dă-cióşilăudăm = lă-u-dắmlăudări = lă-u-dắri
LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: -lă-u-] – Din lat. laudare.
lăudá (láud, lăudát), vb. – 1. A elogia, a admira. – 2. (Refl.) A se făli. – 3. (Refl.) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. Lat. laudāre (Pușcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. lëvdoń (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. – Der. laudă, s. f. (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; lăudoare, s. f. (înv., elogiu, laudă), din lat. pop. laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, s. f. (înv., îngîmfare); lăudăroș(en)ie, s. f. (îngîmfare); lăudăciune, s. f. (înv., elogiu), din lat. laudatiōnem; lăudător (var. înv. lăudătoriu), adj. (elogios), din lat. laudatōrius (REW 4939); lăudăros (var. Banat lăuduros), adj. (îngîmfat); lăudabil, adj., după it. laudabile; prealăuda, vb. (înv., a se lăuda), după sl. pohvaliti.
lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-)
Cuvinte Vecine:
lăudarăţi = lă-u-dá-răţi
lăudase = lă-u-dá-se
lăudasem = lă-u-dá-sem
lăudaseră = lă-u-dá-se-ră
lăudaserăm = lă-u-dá-se-răm
lăudaserăţi = lă-u-dá-se-răţi
lăudaseşi = lă-u-dá-seşi
lăudat = lă-u-dát
lăudate = lă-u-dá-te
lăudată = lă-u-dá-tă
lăudau = lă-u-dáu
lăudaşi = lă-u-dáşi
lăudaţi = lă-u-dáţi
lăudând = lă-u-dấnd
lăudă = lă-u-dắ
lăudăcioase = lă-u-dă-cioá-se
lăudăcioasă = lă-u-dă-cioá-să
lăudăcios = lă-u-dă-ciós
lăudăcioşi = lă-u-dă-cióşi
lăudăm = lă-u-dắm
lăudări = lă-u-dắri